“Revolutie! Revolutie!” striga cativa visatori, sau spera privind la televizor de pe canapeaua lor acoperita cu patura rosie. Afara, lumea capiata striga de Basescu, huiduie, injura si cere demisia – o demisie ceruta in gol, ca nu se stie exact daca vor sa demisioneze Base, Boc, tot guvernu’ sau ministrul sanatatii. Demisie sa fie, pentru saracu’ domn Arafat.

Pentru ca, in caz ca ati uitat – la noi e boala mare uitarea asta – de aici a pornit totul. Raed Arafat, fostul subsecretar de stat si mai-marele peste SMURD a fost uschit in spirit pur romanesc, si societatea si-asa satula de basinile servite la punga de pana acum a inceput sa se revolte. A inceput totul ca o revolutie de duzina, moarta inainte sa o resusciteze SMURD-ul: mai cu un like pe Facebook, mai cu un event, mai cu o petitie, o discutie la o bere… lucruri d-astea care se intampla zi de zi pentru chestii si mai marunte si care in general fac valuri ca un gram de nisip in Atlantic.

Dar de data asta, protestele pro Arafat sau anti-demiterea lui Arafat au inceput sa primeasca din ce in ce mai multi sustinatori si au ajuns in strada. Pentru ca un popor deja exasperat si scarbit de un guvern anti democratic nu are nevoie decat de o mica scanteie sa porneasca focul. Si asa au inceput manifestatiile: oameni de toate varstele s-au strans sa-si spuna of-ul comun si sa critice o decizie cel putin bizara – ca sa nu spun sfidatoare.

Dar toata aceasta manifestatie pro-Arafat n-a reusit, din pacate, decat sa se transforme intr-o laba pur romaneasca, asa cum am zis si in titlu. O treaba initial buna si chiar laudabila – o manifestatie ad-hoc de solidaritate este rar intalnita in Romania, a devenit brusc un cacat in care lumea nu prea mai stie ce vrea, de ce protesteaza, de ce injura si mai ales pe cine.

Au inceput sa creasca incet dar sigur numerele protestatarilor si sa scada calitatea lor. Romanul, cum e romanul, a vazut ca e coada la magazin, s-a hotarat si el sa se alature. Si sa strige, si sa-si ceara dreptatea si sa nu stie exact ce face si de ce face.

Arafat? Bietul Saed Arafat n-a ramas decat o amintire desi n-au trecut ani de la eveniment: acum romanii scandeaza anti-Basescu, anti-Boc, zic ca javra ordinara tre’ sa iasa afara (de ce?) si cred ca o sa isi faca dreptate. Dar nu fac altceva decat sa arate ca isi merita soarta. Din pacate, fiindca asa suntem noi romanii si niciodata nu terminam nim

Nu zic ca n-are lumea dreptate cand il huiduie pe Basescu si vrea pe altcineva in locul lui – departe de mine gandul asta! Zic totusi ca am inceput o chestie intr-o directie, si anume sa il sustinem pe domnul Arafat, dar am luat-o prin araturi, am uitat de ce am inceput protestul in primul rand si am inceput sa latram ca maidanezii proaspat scapati de eutanasie.

Daca intrebi acum lumea din multime cine-i Saed Arafat, probabil ca n-o sa primesti multe raspunsuri clare. Ce-a patit el si, mai ales, ce a facut el de merita sa ne strangem cu miile in toata tara si sa protestam. Nu, romanul a vazut ca-i vorba de scandal si a inceput sa latre. Ceea ce a inceput ca o intentie nobile si totalmente aplaudabila, s-a transformat intr-un bors stricat pe care sigur nu-l vom tine minte ca pe “acel moment glorios in care am fost solidari si ne-am strigat oful”. Poate pentru ca avem prea multe ofuri si majoritatea sunt mai mari, de fapt, decat Saed Arafat.

Marii iubitori de maidanezi probabil ca au urlat la luna de fericire zilele astea fiindca s-a votat (sau care o fi termenul) impotriva eutanasierii cainilor vagabonzi de pe meleagurile patriei. Se pare ca prea-naltii de la Curtea Suprema de Justitie au cedat presiunilor babelor si mosilor iubitori de patrupede purecoase, cacacioase si muscacioase fix cand nu trebuia: cand lumea cere salarii mai mari, ii doare in cur pe mai mari; cand lumea cere o viata mai buna, ii doare in cur pe mai mari; cand lumea cere ceva de bun simt, ii doare in cur. In schimb, li s-a frant inimioara la ideea ca atatia amarati vagabonzi (care oricum se chinuie mai mult decat le e bine intr-o viata de tot cacatul, pe strazi si prin frig) o sa dea coltul definitiv.

De ce sunt complet impotriva acestei decizii absurde de a lasa, conform statisticilor, numai in Bucuresti, 150,000 de caini vagabonzi?

Pentru ca nu-mi place sa vad cacat de caine pe trotuare. Nici pisat de caine, nici voma de caine. Pentru ca nu-mi place sa vad niste javre potential periculoase, gata sa isi piarda mintile si sa ma raneasca. Nici macar sa ma sperie. Cainele trebuie sa stea infipt intr-o lesa, labartat pe o canapea intr-un apartament sau intins pe iarba intr-o curte. Nu nebun si fara stapan in tara asta si-asa prea plina de vagabonzi.

Asa ca nu pot decat sa ii felicit pe cei care au militat impotriva eutanasierii cainilor cu atata ardoare, si sa le doresc din toata inima sa fie mereu inconjurati, in miez de noapte sau dis-de-dimineata cand merg la serviciu de haite de cate 30-40 de maidanezi infometati, bolnavi si nebuni care sa le multumeasca cum stiu ei mai bine pentru binele facut.

Si dupa ce ies din spital, sa ia frumos lopatica si maturica, plus o galetusa cu apa si detergent si sa stea sa curete cacatii cainilor lor cei mult iubiti pentru ca, asa cum am zis eu, nu-mi plac cacatii de caini pe trotuar. Ma scarbesc, asa cum ii scarbesc si pe multi altii din tara noastra.

Si, pe final, marilor iubitori de animale care nu vor sa vada bietele creaturi ale lui Dumnezeu ucise salbatic pe strazile din Romania, le sugerez cu toata seninatatea sa adopte acesti catelusi amarati. Adica voi, cretinilor, iubiti animalele numai cat nu stau in casa voastra sau cum? Puneti mana si oferiti-le mai mult decat un muc de paine pe care oricum nu-l mai mancati si o cutie de pantofi langa ghena, pe post de adapost. Luati-i in casa si lingeti-le viermii din cur daca ii iubiti asa mult, nu-i mai lasati pe strazi, ca pe niste amarati care poate stau, de fapt, si se roaga sa moara mai repede.

Insa in Romania n-o sa se intample niciodata asta – noi avem doar sufletele mari atata timp cat nu trebuie sa miscam un degetel. Dati o lege prin care sa-i obligati pe toti cei care au semnat petitii si au militat pentru viata maidanezilor sa ii ia acasa, sa le ofere adapost si mancare, sa ii ingrijeasca si vaccineze, sa le ofere un trai decent si-ati sa vedeti cum devin romanii negi de furie si omoara in bataie maidanezi la coltul strazii. Pentru ca da, suntem o natie de penibili ipocriti.

In general, mie nu imi place Pacha Man. Nu ca om, ca nu-l stiu, ci ca muzica. Mi se pare ca e, ca si Don Baxter, genul ala care suna bine doar pe refren. Un fel de Akon, sa zicem.

Dar ma indepartez de subiect: am gasit astazi o piesa noua a lui Pacha Man care imi place. Urci si cobori se numeste si melodia in sine ma linisteste. Asa ca v-o recomand si voua.

Pacha Man – Urci si cobori

Si daca tot suntel la dubiosenii, bagam un McMici cu Don Be, ca tot s-a intamplat sa ascult mereu piesa asta. Macar e scurta…

Don Baxter – Ce zici

Gata, zic!

Am intarziat putin cu lista de cautari amuzante care mi-au adus vizitatori pe blog, dar va pot asigura ca asteptarea a meritat. Desi am observat o scadere a numarului persoanelor care vin pentru oPsedasenii si perversiuni pe blogul meu, inca au fost generate o serie amuzanta de cautari… teribile.

Asadar, iata mai jos de ce mi-a citit lumea blogul in noiembrie:

- fete care stau cu spatele (asta-i modul voalat de a cauta curve…)
- worldsex.com (2 cautari – imi pare rau, chiar ati gresit adresa!)
- barbati gravizi (muhahaha)
- basina+cipsuri (egal love)
- beton si buci
- blog cu basini (da, multumesc)
- buci in barba (o tehnica kung fu antica, parte a stilului foo thay, probabil)
- bucisex
- cand baga banii de liceu? 2011 (v-am prins, doamna directoare!)
- ce face acum bote (acum, acum!)
- cum fac sex fetele de la oras (spre deosebire de fetele de la tara, care fac sex murdar si neplacut)
- cum sa scrim (asta da, mai tre’ sa te informezi pe tema asta, clar!)
- cum sa te stergi corect la fund (cu-n smirghel?)
- curva de la tara (probabil tot cel care a cautat fetele de la oras, dezamagit de ce-a gasit…)
- femei desbracate facnd sxi (asta se intampla cand scrii cu mana stanga doar…)
- fete cu par par pe cur (par de par adica, nu oricum!)
- tatuaje an forma de buze pe cur
- un enorm cur ce danseaza bine din cur (cur-cu-cur, deci)

Si astea ar fi. Va multumesc pentru ca-mi cititi blogul pentru cele mai normale motive.

Iote ca ne veni si intaiu Decembrie, cand ne sarbatorim amarata asta de tara, cand Basescu e huiduit la Alba Iulia, cand gratarele incep sa sfaraie de fericire ca prindem si noi anu’ asta o zi libera in timpul saptamanii si cand urangutanii incep sa se bata cu pumnu in piept, strigand “La multi ani, Romania” si propovaduind dragostea pentru tara.

Dar, asa cum afirm din titlu, consider ca majoritatea (un covarsitor 85%, daca e sa ma apuc sa scot e estimare din cur) celor care sarbatoresc ziua Romaniei sunt niste ipocriti. Niste oameni care merita o flegma si o palma, sa se trezeasca la realitatea pe care ei o traiesc in restul zilelor din an si sa nu se dea mari patrioti astazi, crezand ca se scot.

Asadar, dragii mei sarbatoritori de zi nationala, daca astazi fluturati cu ardoare steagul si ascultati Nicolae Furdui Iancu c-o lacrima in coltul ochiului si urlati din suflet de bine Romaniei, DAR in restul anului le faceti pe urmatoarele (sau doar o parte), sunteti niste flegme ipocrite si n-aveti nicio treaba cu patriotismul cu care faceti parada azi:

- daca injurati Romania si va plangeti ca v-ati nascut aici si faceti planuri de evadare in roata autobuzului
- daca trageti flegme pe strada, aruncati gunoaie ca niste dobitoci pe jos si nu in cosuri de gunoi, spargeti geamuri, distrugeti drumuri, va cacati in parcuri sau va pisati pe colturile caselor
- daca plecati pe-afara la furat, la violat, la ucis sau la-ntins mana
- daca va bateti intr-un fel sau altul joc de aceasta tara si numele ei – si-asa jigarite si necunoscute

… atunci, dragii mei, astazi nu aveti niciun drept sa va bateti cu pumnii-n piept sa sunteti romani, sa cantati La Multi Ani-uri (sau doar dublu i?) si MAI ALES sa nu-i intelegeti pe aia (ca mine, de exemplu) care n-au niciun fluturas in stomac ca-i intai decembrie.

E ca si cu babele care dracuie si barfesc si fac tampenii pe la toate colturile, ca tinerele si tinerii care se comporta ca si cand ar fi in raiul depravarii – ca toti cei care fac cacaturi, dar tin post inainte de Craciun ca-i iarta Dumnezeu. Adica un fel de frectie la piciorul de lemn, un cacat mare si puturos purtat pe post de caciulita.

Si ca sa nu sara toti dobitocii de cur in sus, daca ajung sa citeasca pana aici, sa stie linistiti ca eu n-am nimic cu Romania si cu romanii (in mare proportie, cel putin), in niciun caz nu sunt extrem de fericit ca-s roman – dar nu m-ar bucura, probabil, nici dac-as fi neamt sau american sau libanez, si nu poate sa-mi pese mai putin de o “sarbatoare” cum imi pasa de ziua de 1 decembrie. As profita la maxim de libertatea pe care mi-o ofera sa ies la un bere si un mic cu prietenii, as accepta chiar sa ascult neste cantece patriotice si sa mananc o slana cu ceapa si mamaliga, dar niciodata n-as urla in gura mare ca iubesc Romania doar ca-i 1 decembrie si niciodata n-as lua la flegme pe altu’ fiindca nu tipa cu mine ca iubeste Romania (sau ca tipa ca se caca pe ea – daca-i roman, evident. Cu strainii-i alta faza).

PS: Titlul ar fi fost logic sa fie “De ce majoritatea celor care sarbatoresc de 1 Decembrie ziua Romaniei sunt niste ipocriti” – adica fara “1 Decembrie,” stiu, dar e posibil ca unii care sarbatoresc ziua Romaniei nici sa nu stie cand se sarbatoreste ea, de fapt. Ca “de ce” nici nu se mai pune problema.

Rar se-ntampla sa postez muzica pe Facebook, si cu atat mai putin pe blog, mai ales daca nu e o hip hoapa smechera (vedeti, deci, cum se imputineaza putinteaua?). Totusi, am dat intamplator peste acest nene zis Luke Bryan si Country Girl (Shake It For Me). Si cand ascult piesa, uite-asa imi vine sa sar in noroi si sa topai pe porci, c-o bere spumegand in mana si cu vreo 14 countryitze cu palarii de cowboy fluierand si stropindu-se cu bere…

Nu stiu la voi daca are acelasi efect, dar macar dati-i o ureche lui Luke Bryan cu Country Girl (Shake It For Me):

Shake it for me, girl!