Posts from — February 2010

Pe cand trebuia sa studiez eu jurnalismul, nu era decat Libertatea – mama si tata tabloidelor, spurcaciunea presei romanesti, motivul de mistouri ale profesorilor mei care – cat se poate de serios acum – chiar stiau ce-i ala jurnalism. Pe vremea aceea citeam Catavencu si eram la un pas de a-mi luat Gandul doar din snobism pur. Dispretuiam Libertatea si ma uitam la cei care o citeau cu acelasi dispret. Gunoaie citind gunoaie.

Astazi, Libertatea nu mai este liderul tabloidelor, ba chiar mi se pare ca a lasat-o moale rau. In schimb, avem Can Can si Click. Oh, joy! Spre deosebire de anii din studentie, nu mai sunt un snob nenorocit si pot sa recunosc, cat de sincer se poate, ca singurul ziar pe care il citesc este Click-ul. Din aceleasi motive pentru care 90% dintre oameni il citesc: 0 politica, 100% senzational, articole scurte, tzatze mari. Si asta este.

Nu pot, totusi, sa nu remarc calitatea cel putin indoielnica a tabloidelor. Stirile lor nu numai ca nu respecta regula de baza a jurnalismului (celebrul 5W), dar sunt uneori scrise cu picioarele nespalate ale unui jurnalist de Spiru Haret care se lupta in mod egal cu limba romana si bautura. Si cu toate ca nu “profesez” conform definitei profesorilor mei, cu toate ca am avut si eu mici experiente cu media din Romania si am vazut ca tot ce inveti in scoala inseamna caca in redactia care vrea sa faci totul dupa ureche si dupa cum “suna mai bine”, anumite lucruri tin de bun simt, de o vaga urma de logica si de un dram de dorinta de a merita cele opt milioane pe care le castigi la Click (salariul, intentionat, l-am pus asa mic fiindca inca am ramas usor snob).

Despre ce vorbesc? Despre un articol senzational, de ultima pagina, scris cu maiestrie de Bogdan Nicolai (doar o potrivire de nume, cred eu, cu DJ-ul de la PRO FM). Iata titlul (pastrez culorile pentru efect):

“La 57 de ani, vrea sa arate ca in desene animate”

Ce intelegem de aici? Ca o tanti cam dusa cu pluta si cam trecuta de prima tinerete cam vrea sa devina Jessica Rabbit (asta si dupa ce vedem poza, nu ca stim noi exact cine e Jessica Rabbit). Corect? GRESIT! De fapt, dupa cum ne arata poza cu tanti cea de 57 de ani, ea DEJA arata ca personajul de desene animate. Eh, o mica greseala…

Dam si citim stirea care undeva in fundul sapoului ne zice: “Annette Edwards [tanti cea de 57 de ani] isi consuma pensia pentru a se intretine”. Of, saraca. O baba amarata, care a trecut timp de 5 ani de zile dintr-un bisturiu in altul (ca varsta n-o mai ajuta sa jongleze prin alte chestii), si care acum is plange suferinta, abia castigand un ban din pensia ei amarata… Corect? GRESIT! Dar pana a afla ce si cum, mai aflam:

“Dupa ce a dat 16.000 de dolari pe operatii estetice, bunica din Marea Britanie, Annette Edwards, a ajuns la fundul sacului”. Of, biata femeie! Aproape ca-ti vine sa dai un SMS sa-i donezi 2 euro…

Pana cand citesti finalul (dupa ce ni se enumera costurile uriase ale urmatoarelor interventii asupra pensionarei): “Asta in conditiile in care castiga aproximativ 4.000 de dolari pe luna cu ferma ei de iepuri”.

Moment in care esti: “WHAT THE FUCK?!?!?!” si-ti pocnesti capul de tocul usii. Dar apoi te resemnezi. Acesta este jurnalismul in Romania. Oamenii de calitate sunt putini la numar iar un ziar, chiar si tabloid, tot are nevoie de materiale. Probabil ca ar avea nevoie si de editori, da’ aia sigur au facultatea terminata deja si costa mult…

Acesta a fost doar un mic studiu de caz. Voi continua sa citesc Click pentru ca prefer tampenii scrise prost in locul politicii facuta prost si in bataie de joc.

Peseu: Da, tanti din imagine este amarata de pensionara care isi doreste sa arate ca un personaj de desene animate, dar a ajuns la sapa de lemn fiindca abia daca face 4000 de dolari pe luna…

Prima zi de primavara in Severin s-a petrecut azi dimineata, pe neanuntate. La locul faptei se afla si subsemnatul, undeva pe la orele 8, relativ recent trezit din somn si deja obosit. Am iesit afara din casa, am iesit in curte. Si am respirat. Inspiram, expiram, trageam cu putere aer in piept – aerul acela care nu-ti lipeste narile, nu te ineaca, nu-ti contracta plamanii. Aerul acela pe care il uitasem.

M-am simtit boem de-a dreptul. Stateam in curte, singur: inspira, expira; inspira, expira… o placere, o minune, ceva atat de neinsemnat, ceva atat de marunt, parte din viata noastra de zi cu zi. Si totusi minunat.

Ma aflu intr-un proces de revenire la viata. Incerc sa refac, pe cat se poate, ce am distrus in anii mei de “rebeliune”. Si descopar lucruri noi. Lucruri marunte, dar atat de placute, de-a dreptul minunate. O gura de aer… aer rece, proaspat, incredibil. Lucruri marunte pe care am uitat sa le apreciem…

Stau si ma gandesc, ca tot omu’: eu ce dracu’ fac? Vand casa, masa, dau trei tepe (ca n-am eu fatza de TUNURI) si emigrez, doar ca sa scap din jegul asta de tara? Sau toate sunt la fel de curve ca Romania?

Adicalea aflu in urma cu nu-sh cate zile ca pe la Brasov testara nu-sh ce ingrasamant nemtesc si cand recoltara ca-n FarmVille loturile, dadura roadele ba la oameni (contra cost, ca ei e jmecheri), ba la porci pe care tot oamenii-i mananca. Ceea ce, evident, nu trebuia sa se intample, fiindca respectiva substanta fusese doar vag testata pe soareci.

Apoi e Cantacuzinou’, scapatoru’ de boli si de porcine, floarea cea mandra din Estul Europei. La noi in Romania, hop fara licenta.

Apoi e porumbu’ care de vreo trei ani e stropit cu alta substanta anti-ceva-ce-face-rau-la-porumb, da’ care e extrem de nesanatoasa. Guvernul ridica din umeri – ei nu mananca mamaliga, asa ca nu le pasa.

Apoi e scutul anti-racheta, despre care se vorbeste de ceva timp. Romania abia acum incepe sa miste din cur in privinta lui si isi doreste o penetrare dureroasa, fara lubrifiant.

Si aud ca mai e luata in vizor posibilitatea de a primi deseurile nucleare de la tari de prin Vest, ca doar nu si-or crestea aia copii cu cinci ochi si femei cu trei tzatze in cur…

*****

Partea cea mai proasta e ca n-am bani. Daca as avea, as face un pisu lung in gropile din sosea, din masina proprietate personala, care goneste spre alta tara, mai fara scuturi si cacatul altora aruncat pe strazi, fara un guvern in care toata lumea sa dea bomba (eventual aia, singura de scapa scutului) si fara toate porcariile astea socante care te fac sa-ti para rau ca te-ai nascut unde te-ai nascut.

Zicea Guess Who…

De foarte mult timp ma roade aceasta intrebare – daca se fac bani din blogging in Romania (adica .ro, nu bloggeri romani care scriu in engleza, pentru ca acolo raspunsul e evident). Drept urmare, pentru a-mi raspunde la aceasta intrebare, m-am hotarat sa lansez un proiect ale carui rezultate le voi impartasi cu posibilii cititori ai acestui blog.

Deci… cum testam sa vedem cat castiga un blog in limba romana?
[Read more →]

Adevarule, ai ciopartit-o pe Cristina Topescu!!! (asa ar arata, cu litere de-o schioapa, titlul de prima pagina din gazeta sora, Click). Dar eu doar m-am amuzat – facand asta in loc sa ma uit, ca tot omul, la un stand-up comedy.

Dar am ajuns pe Adevarul.ro unde, imediat sub reclama, trona atrocitatea asta (click s-o vezi in marime naturala):

Si ma mai miram deunazi ca online-ul in Romania este inca mai virgin decat padurile virgine, desi potentialul este imens si inca se mai pot cumpara, probabil, domenii de 3-4 litere. Dar cu asa practici venind din locuri in care te-ai astepta sa existe niste standarde, nu mai avem de ce sa ne miram. Nu avem de ce sa ne miram oricum, fiindca asta-i Romania…

Probabil ca toata lumea isi aminteste de tipul cu sasa cai, care a devenit viral pe la sfarsitul lui 2008. Astazi istoria se repeta, partial, fara cai – cu telecomenzi. Si cu un bonus de final ca deh… traim in secolul vitezei si tre’ sa reactionam rapid ca sa prindem pestele cel mare. Sau ceva ce miroase a peste, eniuei… Da click pe “citeste restul” pentru o tzapa: e de fapt un video. Pluralul la telecomanda. Zic.
[Read more →]