Posts from — February 2010

Azi dimineata m-am trezit de la 6:30 sa vand cafea, lasand restul familiei sa se bucure de o binemeritata pauza. Plictiseala mare, duminica fiind, asa ca stateam si priveam pe geam orasul adormit. Nu se intampla nimic…

Pana la un moment dat cand, de nicaieri, apare o dubita a jandarmeriei, parcheaza in fata celor care vand flori (abia ajunsi si ei la munca), si coboara vreo 7-8 uriasi din masina. Un ranjet urias si galben aparuse pe fata mea – fiind curios nevoie mare sa vad pe cine babardesc jandarmii. A devenit si mai mare ranjetul cand, dupa vreo 5 minute ascunsi in spatele dubitei, au aparut fiecare cu cate un buchet de flori in mana…
[Read more →]

Stupid, primul lucru care imi trece prin minte este “am Bonsaiul meu, sunt pionier”. Nu stiu de ce, dar ideea e aceeasi: AM BONSAI!

Se pare ca am fost cuminte rau anu’ asta si am primit cadoul de Valentines Day ceva mai repede (evident, era si destul de greu de ascuns). Dar nu mai conteaza: am Bonsai, ceva ce mi-am dorit cu ardoare de cand am vazut, cu secole in urma, Karate Kid. Iar acum am bonsaiul meu, numai al meu, my preciousssssssss!
[Read more →]

De vreo cateva zile ma tin sa scriu despre noua melodie a lui Smiley (ft. Chello), Plec pe Marte. O lalaiala apocaliptica, un “N-am bani de dat” (sau cum s-o numi piesa respectiva) romantat, lalait, tras de par si comercializat 100%. Totusi, o piesa desteapta in simplitatea ei fiindca, evident, mii de someri se vor regasi in multe versuri care vor suna, evident, de 100 de ori mai bine dupa vreo trei shoturi sau sticle de bere sau ce mai bea romanu’ pe time de criza…

Si daca de la Smiley oricum nu puteam cere mai mult (sunt convins chiar ca Plec pe Marte va deveni un hit al primaverii, asa ca bravo lui!), Cheloo mi s-a parut execrabil. La fel ca Mafia care a atins apogeul in 98 cu De Cartier si au murit la scurt timp dupa, si Parazitii au luat-o la vale de la Irefutabil incoace (exceptie facand poate Condoleantele lui Ombladon). Storfa lui Cheloo este execrabila, lipsita de inventivitate, lipsita de o scanteie, de ceva nou… este ceva ce probabil nici acum 10 ani nu ar fi fost impresionant. Si parca vad ca de la urmatorul album incep Parazitii sa cante despre iubire, sa atraga fetele de 12 ani :))
[Read more →]

Rapide, scurte, ca una tocmai am auzit-o, a doua tocmai mi-am amintit-o.

Dupa cum subtil sugereaza adresa blogului meu, numele meu este Ciabai. Automat, numele tatalui meu, la fel ca al mamei, este Ciabai. Logic, pe parintii tatalui meu i-a chemat Ciabai, pe sora tatalui meu Ciabai, si tot asa, din mosi stramosi, nu? Ei bine… nu! Fara sa mai stiu exact care si cum, numele parintilor tatlui meu era Csabai, pe cand cel al sorei, Ceabai. Adica un fel de “made in Romania”: nenea de la starea civila (sau oriunde se inregistreaza asta) scria ce pricepea. Apai bine-neteles!

Iar partea a doua, scurta si rapida, tocmai mi-a fost povestita de Alina. Si-a amintit ca, mica fiind si “infocata” sustinatoare a Stelei (adicalea Steaua Bucuresti, echipa de, zice-se, fotbal), scria prin spatele blocului, fix in calea suporterilor Dinamovisti (adicalea FC Dinamo, echipa de, zice-se, fotbal) UA Dinamo (a-ul are caciulita, da’ mi-e lene sa pun diacritice). Mi s-a parut foarte amuzant – UA Dinamo. Fata simtita, totusi, ca putea sa scrie UE Dinamo….

OK, in primul rand, nu ma-ntrebati cum de-am ajuns pe un site care se numeste Feminis. Important e ca am ajuns si m-am amuzat copios vazand reclama lor catre una dintre cele mai recente gaselnite pentru a atrage virgini, virgine si obsedati sexual laolalta: Girls on the city, un fel de Sex and the City autohton in care sase fete cucuiete (printre care si o minora de 15 ani – motiv de articol senzational, cu litere de-o schioapa, in Click!) povestesc diferite chestii legate de sex. De ce? Pentru ca sexul vinde mai mult si mai bine decat orice, inclusiv Becali deghizat in curcudus.

Daca inca nu v-ati amuzat, asa cum m-am amuzat si eu, va invit sa recapitulam cum se numeste “serialul” celor sase fete: Girls ON the city, dupa cum se vede in imagine. Adicalea, in traducere neaosa, fetele pe oras. Orasul, acea entitate pe care poti fi, sta, exact ca pe un scaun. Sau ca pe stop, eventual, fara scurgerile de rigoare.
[Read more →]

Fiindca nu trebuie, totusi, sa lasam gandurile negre sa castige, tre’ sa o luam sau s-o dam incet si pe partea de caterinca. O auto-ironie, daca i se poate zice asa, legata de minunatul Severin pe care nenii si tantile de la meteo il boteaza Drobeta.

Cautam ieri pe net o pagina oficiala a mirificului Drobeta Turnu Severin, mai degraba curios de succesul pe care o astfel de initiativa atat de avansata il poate avea intr-un oras atat de dezinteresat de tehnologie si in general internet. M-am amuzat cumplit insa cand am vazut ca un search banal pe google dupa “Severin” imi da niste rezultate cel putin hilare.
[Read more →]