Posts from — January 2011

Ia ziceti acum, de cate ori n-ati spus lucrul asta cand erati prin liceu si va intreba vreun stupid ce vreti sa va faceti cand veti fi mari? “Eu vreau sa schimb lumea”, “Eu voi schimba lumea” – suna cunoscut? Eu unul, stiu ca eram convins ca asta voi face: voi deveni jurnalist, voi demasca toti coruptii, voi baga oameni dupa gratii, voi scrie lucruri de o finete si inteligenta inaltatoare, voi insamanta in creierul comun al romanilor dorinta de mai bine, mai mult, mai altfel… si voi schimba lumea. Eu singur, pentru ca se poate!

Si toti stim acum, daca am trecut de varsta aia, ca totul e un cacat.

Lumea nu vrea sa se schimbe: nu poti insamanta ceva in creierul unuia nici daca-i deschizi capul cu toporul si arunci acolo un sac de carti. Nu poti schimba nimic in lume de unul singur, pentru ca nu a auzit nimeni de tine, pentru ca esti mic, pentru ca esti singur. Si pentru ca prostia combinata a maselor naste o incapataneare cu ochelari de cal, o incapatanare care-si vede de drumul ei, tarand dupa ea milioane de oameni fericiti, in prostia lor. Fericiti, pentru ca nu stiu ca se poate altfel. Pentru ca nu vor sa creada ca se poate altfel. Fericiti, pentru ca nu stiu ca sunt, de fapt, prosti. Ceea ce, pana la urma, nu e un lucru rau, nu? Fericirea nu e un lucru rau, nu?

Asa ca ce pot face eu, cel care vreau sa schimb lumea? Nimic, nu pot decat sa ma transform intr-o lipitoare, daca vreau sa fiu si eu fericit si sa sug din fericirea falsa a altora pentru a-mi crea o proprie fericire, la fel de falsa, dar suficient de puternica incat sa ma faca sa o cred reala. Sa traiesc intr-un vis – mai bine decat intr-un cosmar.

Lasand patetismele deoparte, lucrurile stau altfel: pe cand inca voiam sa schimb lumea, am inceput un blog in care imi expuneam parerile, taiam cu sabia in stanga si in dreapta, blamam prostia, o nenoroceam, o injuram, o aratam tuturor, sperand ca in scurt timp toata lumea se va revolta si nu va mai accepta prostia. Pentru ca era (si este) din plin in jurul nostru: stiri facute de oameni care nu stiu sa vorbeasca corect limba romana, care nu stiu sa scrie corect in romana si care, si mai rau, au o logica pe care doar ei o pot intelege. Continut de manea, tzatze si buci, sex si scandaluri.

Ce s-a intamplat cu blogul meu de initiativa si schimbare a lumii? A murit ca penisul unui octogenar fara Viagra: dupa vreo 4 luni de scris si nadusit liric, strangeam cam 20-30 de cititori pe zi. Adica fix dorinta de sex a penisului mai sus numit.

Si ce-am facut? Am incetat sa mai vreau sa schimb lumea, fireste! Am facut, suparat atunci, un nou blog in care am zis ca nu voi posta decat cele mai rusinoase si inutile scarbosenii din media romaneasca. Evident, n-am avut timp de asta, dar tot am scris vreo 15-20 de articole (d-alea gen 3 la 10 minute), in care vorbeam despre sanii Adinei Barbu, Tzatzele Adinei Barbu (stiu, oamenii normali n-au idee cine-i aia), despre scandalul sexul al Deliei cu Edi Iordanescu si, spre rusinea mea, despre cat de cul sunt fetele de la miezul noptii de pe Taraf TV care danseaza dezbracate. Si am renuntat sa scriu, din lipsa de timp.

Dar romanului i-a fost suficient asta: am in continuare, desi este vorba despre un blog nou-nout pe care n-am mai scris de o luna, cam 7-800 de vizite pe zi, cu un maxim de 1,300 cand continutul era proaspat. Asta in cazul unui continut nepromovat, scris in graba. Continut cu potential de a-mi aduce niste venituri (nu cat sa traiesc din ele, dar cat sa trag doua betii serioase). Adica infinit mai mult decat nimicul pe care mi-l aducea blogul meu cu opinii si planuri marete.

Asadar, intreb: sa ma mai chinui sa schimb lumea, cand pot sa o accept asa cum e si sa o urmez si eu, linistit?

Cam asa sunt site-urile romanesti care promoveaza produse de nunta (si tare ma tem ca si multe altele). Care-i povestea, pe scurt:

Impreuna cu Alina am cumparat, fiindca ne casatorim anul asta, un “Ghidul miresei” sperand sa gasim tot felul de tips&tricks acolo. N-a fost sa fie si am gasit doar 120 de pagini de poze cu rochii de mireasa, majoritatea fara pret, si adresele web ale magazinelor de unde pot fi cumparate. Sau asa speram.

Pentru ca, o data intrat pe site (luam unul ca exemplu, dar toate erau la fel), ma loveam de un romanism facut de-a dreptul fara cap: Magazinul Xulescu, dupa o prezentare flash de 10 minute la care nu puteai da skip, iti prezenta colectiile: Sirio, Bilio si Pulio. Dadeai click pe “Pulio” si erai transportat frumos intr-o noua pagina unde aflai ca acolo sunt mai multe modele. M104, M106 si M108. Nu tu poze, nu tu nimic, doar dorinta de a da din nou clic. M106 sa fie, zic, si sunt transportat intr-o galerie cu thumbnails de 100×100, adica groaznic de mici. Dau click si astept 3 ani sa se incarce imaginea, un mamut de 2.2MB cu resize automat. Inchid, vag multumit de rochia de mireasa, si incer sa aflu cat e pretul, mai ales ca sus, mare, scrie: “30% reducere pentru orice rochie cumparata acum!” Dar pretul nu exista…

Si asa se intampla in mai toate magazinele – unele au chiar tupeul sa scrie “sunati-ne pentru a afla pretul”. Adica unii oameni sunt suficient de tampiti sa creada ca eu, utilizator grabit de internet care stau maxim 1 minut si 24 de secunde pe o pagina, dupa ce pierd timpul incercand sa vad o poza cu o amarata de rochie, voi fugi dupa telefon si, in chiloti aflandu-ma, cu berea deschisa langa monitor, voi suna la 0724…. la ora 1:20 noaptea sa o intreb pe o duduie adormita cat e Pulio M106 cu reducere 30%? NU, MULTUMESC, baga-v-ati Pulio pe gat, cu tot cu cei 30% pe care vreti sa-i taiati!

Cu vreo cateva luni in urma a inceput sa ma macine ceva: cum fac eu, mandru cetatean al Romaniei, sa-mi platesc impozitul pe veniturile AdSense, astfel incat sa nu risc a avea cine stie ce probleme cu statul roman? Nu ma intelegeti gresit, nu vreau sa platesc impozit pentru ca sunt tampit sau pentru ca doresc sa vars niste banuti in conturile LOR, cei care nu fac absolut nimic sa ma ajute pe mine, cel de jos. Pur si simplu mi-era teama de posibile urmari si astfel mi-am zis ca cel mai bine este sa play it safe. Daca n-ai chef de citit, treci direct la punctul trei unde este solutia pe care am gasit-o: devi PFA.

Asadar, care sunt pasii in tara noastra pe care un cetatean onest speriat trebuie sa-i urmeze pentru a plati impozit pe veniturile AdSense:

1. Fara rezultat: cauti pe google de innebunesti, vezi ca mai sunt oameni care trec prin asta, insa in mare nimeni nu stie exact cum sa declari veniturile si sa platesti impozitul pe AdSense. Mai toti zic sa nu declari nimic, mama lui de stat de cacat!

2. Cam tot fara rezultat: mai cauti o data, ca incep sa creasca sumele pe care le primesti. De data asta, dupa cautari mai intense, afli ca poti merge la finante sa depui nush-ce-declaratie conform careia ai venituri din afara tarii si platesti impozit pe ele. Ceea ce este caca, pentru ca intai trebuie sa treci testul functionarului public care iti cere contractul cu Google sau cartea de munca, si apoi trebuie sa platesti impozit pe tot venitul, nu pe profit (adicalea fara sa scazi costuri gen hosting, domeniu, abonament internet, piese sau ce-ai mai cumparat tu ca sa scoti acel venit). Din nou, mai toti zic sa nu declari nimic, mama lui de stat de cacat!

3. Si vine succesul: daca in continuare cauti solutii pentru a plati impozit pe AdSense, inseamna ca esti gata sa accepti crudul adevar: trebuie sa iti faci firma. PFA (persoana fizica autorizata) este cel mai usor de infaptuit, fiindca implica cele mai putine hartii si nu esti obligat sa angajezi contabil (cum este cazul uni SRL, de exemplu). Procesul in sine este relativ simplu si se rezolva cu cateva vizite pe la institutiile statului, urmate de completarea a catorva zeci de hartii. Ai grija, insa, ca trebuie sa-ti platesti doua chestii in plus fata de impozitul PE PROFIT:

1. Pensia – din 2011 suma obligatorie (minima) este de 200 lei (in cazul in care esti deja angajat, e posibil sa nu fie nevoie sa platesti, merita sa afli asta!)
2. Asigurarea de sanatate.

Partea buna aici este ca poti sa iti scazi din cheltuieli, inclusiv 100% curent, telefon etc plus hosting, domenii, achizitii pt firma (atata timp cat ai contractele pe PFA), ceea ce inseamna ca vei plati mai putin la stat decat daca declari veniturile direct si ti se considera totul profit. E drept, e ceva mai mult de tras, insa daca se incaseaza lunar venituri din Google AdSense si vreti sa fiti corecti, eu zic ca e cea mai usoara metoda.

ATENTIE: Sunt mai multe categorii de PFA in care puteti intra cu bloggingul. Mie cea mai potrivita mi s-a parut cea de “creatie atistica” (codul 9003), dar pentru asta e nevoie de diploma in jurnalism.

Asadar, dupa toate informatiile astea, sunt convins ca si mai multi romani vor trage concluzia ca pur si simplu nu se merita si isi vor asuma riscul sa nu plateasca impozitele pe veniturile AdSense. Asta pentru ca statul roman, ca intotdeauna, se grabeste sa faciliteze activitatile independente si, pana la urma, incasarea banilor. Multumim, Romania!

Un obicei pe care an de an l-am sarit a fost acela de a face o lista la inceput de an cu lucrurile cele mai importante pe care vreau sa le vad indeplinite in anul ce tocmai a inceput. Si fiindca sunt mai batran decat in anii trecuti (si dupa logica, clar nu si mai inteligent), m-am hotarat sa incer si eu o lista cu ce-mi doresc eu in 2011 – preferabil o sa imi amintesc de ea la sfarsitul anului si cand voi trage linie, nu va da cu virgula.

1. Sa fiu sanatos – incet, incet, incepe sa-ti pese si de lucrurile astea si observi ca sanatatea este, pana la urma, cel mai de pret lucru pe care il poti avea…
2. Familia mea sa fie sanatoasa – vezi mai sus.
3. Nunta sa fie beton si sa ne-o amintim atat noi (eu si Alina, adica), precum si prietenii nostri multa vreme de-aici in colo si cu mare placere.
4. Luna de miere sa fie pe-o insulita exotica.
5. Sa reusesc sa-mi cresc blogurile si profitul cu cel putin 25% pe luna fata de luna Decembrie 2010.
6. Sa slabesc cam 20 kg. Am inceput sa adun si ani, si kilograme in plus si este unul dintre lucrurile ce vor conta la nunta aia perfecta de la punctul 3 :)
7. Sa am cu cine sa merg la bere oricand mi se nazare mie.
8. Sa-l ascult pe nenea ala de la televizor care zice ca tre’ sa fac cel putin 1 ora miscare pe zi.
9. Sa-mi gasesc un hobby sau o activitate care sa ma tine departe de calculator dupa “program”.
10. Sa aduc casa la norme de 2011 – izolare termica, centrala electrica, reparatii…

Deci e clar, nu tu “sa sparg barurile, sa pierd noptile si sa agat minore, sa moara fetili”. Sunt matur, ce pula mea?