Posts from — February 2011

Nu stiu daca cititi ziarele senzationale scrise de analfabeti (gen Click), eu o fac din cand in cand, chiar inainte de a pune hartiile pe gratarul sobei si de a le da foc. Pe bune, este cea mai ieftina hartie de foc!

Anyway, back to business: ideea este ca in Click, cel putin o data pe zi, trebuie sa citesc despre “cercetatorii britanici” – rareori “englezi” – ca au facut cine stie ce studiu in urma caruia au aflat un lucru care va schimba radical viata pe pamant. Unul dintre ultimele studii realizate de cercetatorii britanici ne spune ca, citez din memorie:

“copiii care pana la varsta de trei ani sunt hraniti preponderent cu pizza si chipsuri devin tampiti, avand grave probleme la scoala: note mici, probleme in a invata materia etc etc”.

Cam asta e concluzia la care grupul misterios de intelepti cercetatori britanici (ma intreb mereu daca o fi acelasi grup tampit care cerceteaza chestii cretine)… dupa cum ziceam, cam asta e concluzia la care grupul de cercetatori a ajuns dupa 15-18 ani de studiu: daca pana la 3 ani iti hranesti plodul cu pizza si chipsuri, plodul se tampeste.

Iar eu stau si ma intreb: oare chiar o fi pe bune? Adica, din miile de cercetatori britanici cu minti luminate, nu s-a gandit nici macar unul ca poate fi vorba aici despre material genetic prost? Adica, serios acum: daca cineva isi hraneste noul nascut cu pizza si chipsuri, nu insemna ca acel cineva este un dobitoc imbecil care a mancat tuica, vin sau pipi de rechin, hranit de un robot dobitoc caruia ii zicea ori mama, ori tata, si care fuma marijuana ca sa-i treaca erectia de dimineata? Si care radea cand ragaia fiindca a tras o basina infecta mirosind a peperoni si mozzarella?

Asa ca eu zic ca acest studiu este incomplet si trebuie repetat. Deci, domnilor cercetatori britanici, va rog din suflet sa gasiti o pereche de lectori universitari care-si hranesc plodul in primii trei ani de viata doar cu pizza si chipsuri si sa-mi spuneti daca si el are mari probleme in a prinde bazele traforajului in clasele primare.

UPDATE si Peseu: Acu’ m-a lovit trista realitate: oare cei 90% dintre romanii sub 30 de ani au crescut cu pizza si chipsuri? Nu de alta, dar nu-mi amintesc sa ma fi invatat cineva la scoala despre “Eminemscu care lam studiat trei ani si’umpic inainte ca sa.i inteleg opera adik Luciferul e ce-a mai tare poiezie coaie!11″

Skizzo Skillz a lansat azi (sau ieri, whatever), videoclipul pentru cea mai recenta piesa a sa, Cum o cheama. Lasand la o parte faptul ca melodia in sine mi se pare proasta (mai putin negativul, unde se simt amprentele lui Nicalai si Grasu X), videoclipul este de-a dreptul oribil si nu credeam ca o sa zic asa ceva vreodata despre niste buci sexy care se misca si mai sexy. As zice “pe muzica” insa dansul fetei n-are absolut nicio legatura cu melodia, lasand impresia ca a fost filmata dansand in gol, fara un fundal sonor. Sau, oricum, altul decat Skizzo Skillz cantand “Cum o cheama“.

Ca scuza ar fi faptul ca Skizzo Skillz zice “Cum o cheamă este mai mult decat o nouă piesă sau un nou videoclip, este un proiect. Care este ideea? Păi e simplu, un concurs de dans iar clipul de mai jos (n.m.: videoclipul) e exemplul nostru pentru voi. Ce vrem să faci? Sa te filmezi cum dansezi pe o bucată din piesa sau pe instrumental in aşa fel încat să ne dăm seama de talentul tau.” (si, ca sa continui pentru curiosi si curioase: upload la bucata de dans pe youtube sa  vi se vada bucile talentul) Din nou o buna idee, dar tare proasta realizarea, dupa parerea mea, pentru ca domnisoara din videoclip cu siguranta nu este genul de idol pe care sa ti-l faci intr-ale dansului.

Iata si videoclipul in sine: Skizzo Skillz – Cum o cheama (sau, mai pe romaneste, cum sa faci praf o idee interesanta si mai ales o pereche beton de buci):

“Las’ ca-i bine si asa!” este o expresie care merge mana in mana cu “Ce-ai fost si ce-ai ajuns,” cel putin in mintea mea in care lucruri situate la poluri opuse sunt similare. Pe aceeasi linie. Si veti intelege, voi cei care cititi (daca existati) despre ce vorbesc daca voi reusi sa postez si despre “Ce-ai fost si ce-ai ajuns”. Daca nu, asta e! Las’ ca e bine si asa.

Care-i partea enervanta a acestui “las’ ca-i bine si asa” incurajator dar in acelasi timp trist, patetic si contemplativ, mascand o usoara bucurie ca de fapt nu e bine? Partea enervanta este data de oamenii aceia care cred ca stiu un adevar general valabil, in mintea carora exista o delimitare clara (una singura) intre bine si rau: viata trebuie sa fie asa, nu asa si tu sa mergi pe aici. Asa e bine.

Problema vine cand tu, de la bine, ajungi intr-o situatie rea – conform standardelor lor. Cea mai mare si rea situatie de vreo doi ani incoace, in cazul meu, este faptul ca m-am intors de la Bucuresti (cu siguranta respins de competitia acerba de acolo, invins de incapabilitatea mea de a ma realiza si de a face ceva) si stau in Severinul asta care e “un oras mort, baga-mi-as pula, vreau sa scap de el”. Si cand afla asta X-ulescu, prietenul bun al lui Y-ovici, care l-a cunoscut pe bunicu, se simte obligat sa-mi reconfere increderea in propriile-mi forte: “Las’ ca-i bine si asa!”

Un “las’ ca-i bine” care in mintea lor este sfarsitul lumii. Li se citeste in ochi mila, in timp ce in stomacul meu se aprind flacarile apocalipsei: evident ca este bine, pentru ca asa am vrut eu. Dar asta nu mai conteaza pentru nimeni. Cum sa vrei sa pleci din BUCURESTI? Adica, esti nebun? Vii in orasul asta de cacat, orasul asta mort, orasul asta in care nu se intampla NIMIC? Serios, esti nebun?

Da, sunt nebun! Da, asa vreau eu sa fie. Da, nu mi-a placut Bucurestiul si da, a fost alegerea mea sa plec de acolo. Partea cea mai buna, pe care nu imi gasesc niciodata tupeul sa le-o spun tristilor oameni care sufera pentru infrangerea mea: in momentul asta (si sa dea Domnu’ sa fie tot asa), pot sa plec in orice moment, in orice oras imi doresc si sa imi continui treaba, la fel ca-n Severin. Las’ ca-i bine si asa!

PS: Da, stiu ca nu are nicio legatura imaginea cu subiectul, insa mi s-a parut amuzanta si am zis ca merge si asa :))

Am fost Cupidon vineri. Nu azi, vineri. Azi sunt ce-a mai ramas din el. Vineri a inceput bine: mega party de Valentine’s Day (da, folosim cuvinte mari pentru ca se poate), lume calumea desi nu tocmai valuri-valuri, fete singure pentru baieti singuri (cel putin teoretic) si eu impreuna cu DTS Flow in rol de Cupidon.

Nici nu incepuse seara bine, ca am si alunecat pe scari, mai-mai sa omor o biata participanta la party care a avut ghinionul sa se afle in calea celor aproape (da, am slabit putin) 100 de kilograme care se prabuseau spre ea. Glezna a facut poc, apoi trosc, apoi zbang dar din fericire era suficient de calda incat sa continui sa-mi fac jobul de Cupidon (pe care l-am facut de cacat, evident, stricand combinatia unei fete – dar asta este, am o scuza, nu gandeam bine din cauza umflaturii).

Ideea era ca e Valentine’s Day acum si eu stau cu aia-n sus – cu laba piciorului adica, fiindca cica “asa trebuie” – deci n-am ce face deci scriu. Dar cum n-am ce sa scriu, va zic Hepi Valentines Day ba!

Si au mai trecut 3 minute…