Posts from — May 2011

Dap, uite ca se intampla si maretul eveniment (sau prima parte a maretului eveniment, ca sa fiu exact) si anume starea civila. Legal, deci, eu si Alina suntem casatoriti si in sfarsit numele blogului ei are sens. Ypppieeeee!

Inainte de impresii si pareri, trebuie sa trimit niste serii de multumiri mari cat luna, desi probabil ca cei vizati aici nu vor citi niciodata: in primul si in primul rand, ca la Oscaruri, vreau sa ii multumesc mamei mele care a fost super-eroul zilei din punctul meu de vedere. A pregatit o super-masa olteneasca pentru musafirii din Bucuresti pierzand o zi intreaga doar cu asta; a carat singura-singurica si neajutata de nimeni sticlele de sampanie, paharele, prajiturile, propria-i geanta si buchetul de flori, desi in ultimul timp mersul si forta fizica nu sunt punctele ei forte; a rezistat pe baricade in restaurant, in ciuda oboselii si grijilor pentru bunica, pana la sfarsit, plecand o data cu ultimul invitat… asa cum am zis, a fost super-eroul pe care nu ma asteptam sa il vad, dar de care sunt extraordinar de mandru si thankful, cum ar zice romanul stabilit in state.

A doua serie de multumiri interminabile merge catre nasii nostri care ne-au dovedit ca ar trebui sa ne consideram printre cei mai norocosi fini din lume: va zic sincer, dragi cititori, ca sunt niste super persoane (si n-o zic doar eu: bunica mea a devenit fanul lor numarul 1!) si le multumesc din suflet ca au fost alaturi de noi si in acelasi timp imi cer scuze in eter pentru starea civila cand ei au fost cei care s-au ocupat de prajiturele, sampanie si servirea invitatilor, desi planurile de acasa fusesera complet diferite. Le multumesc din suflet ca au stat dupa noi sa facem poze pe caldura aia insuportabila, lipsiti de apa si protectie solara. Le multumesc ca nu mi-au dat suturi in fund ca n-am insistat sa mergem cu masina la restaurant si am pornit pe jos, unii dintre noi pe tocuri de 12 centimetri. :D Macar acum e clar ca Severinul nu e un oras chiar asa mic… Si per total le multumesc (“multumim” ar fi termenul cel mai corect, de fapt) pentru tot si abia astept sa ii vad din nou!

Pareri acum despre evenimentul in sine

In primul rand – e SCURT, fratilor! Mai lung decat o partida de sex, e clar (adica dureaza undeva la 9 minute cu pre si postludiu :D), dar scurt, frate! Adica sincer n-au meritat cele trei nopti nedormite si inecat in stress pentru ceva ce a decurs rapid, natural si fara vreun party-breaker.

Emotiile au disparut in momentul in care am vazut invitatii acolo, atat pentru mine si Alina, “DA”-urile au fost clare si sincere, mainile nu au tremurat cand am semnat actele, toata lumea prezenta a fost super cu noi si urarile de bine au curs trimitand miere urechilor noastre, pozele sper ca au iesit super si toata lumea, sper eu, a fost multumita.

Mancarea a fost super-buna (sincer, mare surpriza pentru mine atat mancarea cat si amabilitatea si profesionalismul celor de la Regal Sun – ii zic numele sa stiti unde sa apelati daca aveti nevoie in viitor), bautura suficienta – avand in vedere ca a mai ramas si din nou buna dispozitie a fost la ordinea zilei.

Iar la sfarsit, pentru a incununa o zi super tare, am avut si o intalnire ad hoc surpriza cu o parte din DTS Flow unde Lolo a venit cu orezul si am mai fost o data felicitati si orezati si imbratisati si urati si… am tabarat pe bautura!

Per total, o zi usor obositoare, dar o zi minunata din punctul meu de vedere: s-a zis DA, ne-am distrat, am mancat bine, am facut poze…. si m-am casatorit, ba! Parca tot nu-mi vine sa cred! Probabil ca dupa Bucuresti cu cununia religioasa si petrecerea cea mare ma voi simti si eu altfel. Desi si acum este foarte bine!

PS: Inca nu am vazut nicio poza, cum am una, cum o arunc aici. Pana atunci, ne multumim cu kitchuri :P

De mult n-am mai scris un asemenea post, nu pentru ca nu mi-ar citi lumea blogul (zic si eu), ci pentru ca pur si simplu nu m-am mai gandit la asta. Oricum, ideea este ca lumea cauta cacaturi pe Gugal si cateva dintre aceste felii de rahat imi trimit vizitatori pe blog. Foarte amuzante felii, de altfel, si va prezint pentru amuzament cateva search-uri ce mi-au adus cititori admirabili pe blog:

- cum se fac drogurile (7 oameni au ajuns in ultima luna cautand asta si imi pare rau ca n-au gasit raspunsul)
- curvele severinului (asta chiar e o idee buna de site, pana la urma, sa intrii in business!)
- ce insemna tzatzele
- coaie iesite
- contine chipsurile pipi si caca (da, dar doar de la pisica care o au producatori)
- cum se numeste chestia aia care se poarta la gat cu camasa (streang?)
- de ce ne plac tatele (look – boobs!)
- de ce nu imi viziteaza nimeni blogul (fiindca nu scrii despre chipsuri, pipi si caca)
- fetele virgine pot fi pe stop (in primul rand LOL. in al doilea rand: in special pe stop joc, da!)
- nu ma pricep la sex oral (fetele virgine, in schimb, DA)
- o cheama cum o cheama (cin’ s-o cheme?)
- plec pe marte de tras la imprimanta (asta e mai greu…)
- semne si simptomele femeilor curve (si nimic despre cum se trateaza?)
- ulei de palmier bun pt plaja? (nu, dar e genial pentru cartofii prajiti)
- мужчина пляж (asta era!)

Va astept din nou, dragi cititori dornici de senzatii senzational de senzationale!

Nu credeam ca voi lua parte la o petrecere a burlacilor… a mea, cum ar veni, dar s-a intamplat si asta si nu imi pare rau deloc ca prietenii mei de-aici s-au gandit la asa ceva (in special multumiri merg catre Alin ca s-a ocupat de organizare).

Stiam, ca multi dintre noi din filme, ca petrecerea burlacilor inseamna tate, curve, Hawaii, tigri in baie si batai cu Mike Tyson, dar in Severin a fost putin diferit totul: ne-am intalnit si ne-am anesteziat ficatii cu toate tipurile posibile de alcool, ceea ce a fost mai mult decat suficient pentru mine.

Chiar ma bucur ca am nimerit un weekend special in Club Life, cu diferite cocktailuri si combinatii de bauturi cum personal n-am mai incercat niciodata – si din care mi-am facut plinul, pentru siguranta. A fost amuzanta faza cu Blowjobul care am vazut la bar ca te costa doar 7 lei (super oferta, adicalea!), dar cand am cerut unul, mi-am dat seama ca-i ca toate lucrurile ieftine: le platesti si le faci cu mana ta. Sau cu gura, cum ar veni:

Dar a fost bine si desi m-am slobozit de frisca pe buze, am fost generos cu blowjoburile si am mai cumparat cateva. Apoi alte shotur-minune, apoi shoturi cu vodka simpla, sa stingem tabasco-ul, apoi bere si apoi… Dumnezeu stie ce s-a mai intamplat, cert este ca a doua zi mi-am gasit boxerii si tricoul in baie, o groaza de cartofi prajiti pe balcon (???????) si am adormit pe scaun cam vreo doua ore. Adica, in alte cuvinte, o betie reusita si un bachelors party de care sunt super multumit.

Multumesc, mai, baieti, care ati fost acolo! Si fete, evident. Si alcool. :D

Nu, imaginea pe care o vedeti mai sus nu este un trucaj, nu este copiata dintr-un vis absurd pe care l-am avut cu ceva timp in urma ci… da… ma reprezinta pe mine dansand!

Este intr-adevar ceva ce nu credeam ca se va intampla prea curand, insa acum ca am inceput sa fac asta, pot recunoaste ca imi place. Am avut noroc de niste instructori (coregrafi) super de treaba, Ludmila si Florin Giura (Diva Dance, deasupra de Amadeus), de o melodie nu tocmai dificila si, pur si simplu, de un vals dragut. Adica imi place, adica nu mi se pare imposibil, adica sunt chiar mari sanse sa iasa bine la nunta. Ceea ce inseamna foarte mult, mai ales pentru cei care ma stiu pe mine dansand.

Si sa nu va aud ca piruetele sunt gay, da?

PS: Am ales o imagine care doar sa dovedeasca faptul ca dansez (si o sa dansam la nunta), fara insa a spune prea multe despre coregrafie. Imaginea este capturata dintr-un filmulet pe care, probabil, il vom face public dupa nunta.
Alt PS: Nu, aceea nu este rochia de mireasa a Alinei!
Si altul: Nici vestimentatia mea nu este cea de nunta :D

Vad ca a trecut ceva timp de cand nu am mai scris in blog si, sincer sa fiu, chiar am fost socat sa vad ca o luna intreaga a zburat pur si simplu, pe nesimtie. Credeam ca ultima data am scris o mare inteligenta in urma cu vreo doua saptamani… se pare ca timpul trece cu totul si cu totul altfel atunci cand te casatoresti. Ceea ce nu e neaparat bine, pentru ca vine cu un pachetel de stress nu tocmai placut.

Pentru cine nu stie, eu si Alina am inceput pregatirile pentru nunta de anul trecut. Vorba vine, fiindca “pregatirile” au insemnat doar cererea in casatorie si alegerea localului. In rest, toate au ramas a fi ingramadite in ultimele doua luni, intr-un stil pur romanesc. Si cu cat se apropie mai mult data maretului eveniment, cu atat iti dai seama ca mai ai multe de facut, de parca nu se termina.

Initial, cand prieteni care deja au trecut prin asta imi ziceau ca o sa vad eu ce stress o sa fie, ma miram: eram relaxat, parea ca avem tot timpul din lume pentru a pune totul la punct pana in cel mai mic detaliu, pareau ca nici nu sunt chiar atat de multe lucruri de facut… ce mai, organizarea unei nunti parea a fi floare la ureche.

Si incep sa-ti curga: cauta DJ (sau formatie, lautari etc, dupa preferinte), cauta invitatii, imparte invitatii, ia-ti verighete, cauta tort, cauta figurine pentru tort, apuca-te de cursuri de dans, asculta mii de melodii, vezi cu rochia de nunta, si aia de stare civila… Vai, nu gasim pantofi! Gandeste-te la costum, incepe dieta, cum decoram sala, cum decoram scaunele, cum stim cine vine de fapt la nunta, cine ne face poze – aoleu, si in Severin, si in Bucuresti – la ce ora se serveste masa, avem bani, n-avem bani, ne trebuie lumanari, ne trebuie analize, cat whiskey se bea, de care vin, trebuie sa mergem iar la Bucuresti, de unde luam cosul miresei, dar buchetul? Si probabil sute de astfel de intrebari si probleme care acum imi scapa.

Si acum inteleg de ce toata lumea isi doreste asa de mult sa iasa perfect nunta – pentru ca s-au chinuit ingrozitor de mult sa o organizeze! Asa ca, oricine ati fi, oricand ati merge la o nunta, daca nu ati trecut inca prin chinurile despre care vorbesc eu, please behave and do your best to turn that party into the party of the year!

Va urma: episodul urmator, dansul! Daca nu uit… :))