Posts from — August 2011

Pe 3 septembrie anul acesta se implinesc trei ani de cand sunt online, de capul meu, fara un sef direct care sa ma streseze, fara un program batut in cuie si fara inventat de invoiri cand pur si simplu nu am chef de scris. Pare incredibil cand stau si ma gandesc cum a inceput totul si cat de repede a trecut, totusi, timpul…

Acum trei ani, cand lansam site-ul respectiv impreuna cu George, eu fiind proaspat trecut prin minunata experienta Softpedia unde practic mi-am pus bazele ca jurnalist online si “am furat” meresie, eram convins pana in maduva oaselor ca dupa ce vom munci cateva luni, vom scoate zeci de mii de dolari pe luna si ne vom bucura de o viata lipsita de griji.

Vreo sase sau sapte luni mai tarziu, cu George AWOL de ceva vreme si cu nervii intinsi la maxim, primeam primii bani ai muncii depuse: 300 de dolari. Dap, o medie de 40 de dolari pe luna, cu undeva intre 8 si 14 ore muncite zilnic. Nu chiar jobul de vis, ar zice lumea.

Dar am continuat, am crezut in visul meu, am fost convins ca se poate merge mai departe si se poate obtine mai mult. Am fost pe punctul de a ceda nervos de mai multe ori, deprimat cand vedeam ca in ziua precedenta nu facusem decat 40 de centi, dar am reusit sa ma tin tare. Sa lucrez in continuare, sa invat in continuare, sa aflu ce trebuie sa fac si cum trebuie sa o fac pentru a-mi aduce oameni, pentru a spori profitul, pentru a face ceva. Am avut noroc in mai multe randuri, incepand cu familia care m-a sustinut si a avut incredere in mine si a sperat ca intr-adevar ma voi putea intretine intr-o zi din asta; am avut noroc pur si simplu, cand am vazut-o pe Alina jucand FarmVille si articolele pe acea tema, la acea vreme, mi-au adus pana la 20,000 de vizitatori pe zi… si am avut noroc cu schimbarile pe care le-am facut, care s-au dovedit mereu inspirate. Pana la urma, munca fara strop de noroc nu-ti garanteaza succesul…

Iar astazi, cu cateva zeci de bloguri noi la activ (dintre care majoritatea proiecte moarte imediat dupa inregistrarea domeniului, iar multe altele aflate intr-o permanenta coma profuna), tot la primul site imi este inima, ca la un copil de care am avut grija din prima zis si alaturi de care am invatat sa traiesc. E drept, am gresit mult cu el, mi-am pus sperante infinit prea mari in el, dar este al meu si in continuare este cel mai vizitat site pe care il am. Nu este cel mai profitabil, chiar daca a trecut peste imensa suma de 40 de dolari pe luna, este inca la milioane de ani lumina distanta de visul meu – acela de a face zeci de mii de dolari pe luna cu el, dar este acolo si, impreuna cu toate celelalte siteuri pe care le am, imi da voie sa stau acasa, fara stressul provocat de un sef si cu siguranta ca pot sa-mi iau liber cand vreau, sa fac ce vreau. Iar asta, pentru mine, conteaza enorm.

Sunt de trei ani online, de capul meu. Oricine poate face asta. Nu e nevoie decat de enorm de multa munca, enorm de multa disciplina – pentru ca “fac ce vreau” trebuie sa coincida si cu “vreau sa muncesc” – rabdare cu carul si, evident, noroc. Si peste trei ani poate veti sta si voi in fata calculatorului, fericiti, bucurosi ca ati putut. Chiar daca nu e vorba de zeci de mii sau multe mii de dolari pe luna.

Uite, abia aseara am apucat si eu sa vad Sucker Punch – nu stiam foarte multe despre film in sine, dar ma incerca o vaga senzatie cum ca mi-ar placea sa-l vad. Oarecum normal, zic din adancul boaselor, caci posterul era imbietor ca o prostituata:

Sucker Punch lasa, pana la urma, un gust usor erotic, dar nesatisfacator, semanand cu un fel de ritual ezoteric pentru oPsedatii de jocuri pe calculator, visand la ochi mari de fetitze mici cu usoare tente asiatice, dar si usor impresionabili de robotei, zombie si alte natii de undeazi, dragoni si spectacol incredibil dar… spectaculos.

Pana la urma, ca toata actiunea filmului se petrece in realitatea disociata a unei tipe dintr-un azil de nebuni, o tipa intens sedata si careia urmeaza a i se face o lobotomie rapida. Pana la urma, filmul nu incearca sa dea mari lectii de viata – excluzand aici morala de la final – si nici nu-si doreste sa castige vreun Oscar pentru actorie. Este un film de actiune si atat. Si ca film de actiune, scuzata sa-mi fie nesimtirea de a recunoaste, este un excelent film realizat de un maestru al efectelor speciale si un adulator al CGI-ului (grafica generata de computere) – Zack Snyder.

A, ca personajele principale sunt toate femei bune care in genere accepta si chiar asuma rolul de jucarii sexuale – apai asta nu e decat un bonus care aduce o incarcatura erotica cu atat mai placuta. Ca se intampla ca filmul sa fie vizionat de femei supraponderale care militeaza impotriva tratarii femeilor ca niste obiecte – apai tocmai aici e baiul si ghinionul lui Sucker Punch. De asta isi ia note mici de la critici de film (in general femei) si note relativ mari de la public – relativ mascului, relativ capabili sa inteleaga filmul si ca divertisment, nu doar ca arta.

Deci da, mie mi-a placut Sucker Punch si vi-l recomand din suflet. Macar pentru fetele frumoase si imaginea de milioane, si tot merita:

Pai nu?