Posts from — February 2012

Cu ceva timp in urma scriam despre minunatul TPU (un portal unde tot romanul vine si-si da cu intrebarea pentru a primi raspunsuri la misto, de obicei). Nu va amintiti, cu siguranta, despre bulburucii la penis si inimi rupte, dar nici nu conteaza, pentru ca se poate si mai rau. Sau mai bine, depinde din ce unghi privesti totul.

Off topic: pentru ca sunt random ca dreacu, tocmai mi-am amintit un titlu genial al unei stiri despre un nenea care incerca sa treaca granita cu niste cocaina in cur: “Police find crack in man’s butt”. Trebuia sa va impartasesc asta, ca se ne incalzim amuzanosenia. Off topic out.

Si revenim la mai multe bunatati marca TPU. Incepem un baiat simpatic, pe numele sau Marlborokent. Pare un tip timid: are o prietena care ie secsi si frumoasa si se macheaza cu ruj pe buze si chiar poarta sutien pe dedesupt. Dar nu prea vrea sa faca sex pe dededincolo:

Si asta e, se mai intampla, ne vine sa ii zicem sarmanului MarlboroKent. Dar se pare ca omu’ a inceput sa dea drumu la fantezii dupa ce a zis de ruju’ iubitei si s-a infierbantat putintel. A gasit si solutia la cum s-o convinga sa faca sex: o imobilizeaza c-o mana ca-i puternic, in timp ce cu cealalta mana ii baga mana in chiloti (sau sub fusta daca poarta fusta, logic). Problema cu violu’ e alta, pardon: de unde naibi luam prezervativ si unde i-l mai bagam si pe ala… adica… nu trebuie bagat altceva…? Sexu fortat (sau nu) e asa de confusing:

Bine-nteles ca nu totul se rezuma la sex in mintea romanilor care au si alte preocupari. De exemplu o domnisoara la fel de confuza care nu intelege de ce fuge iubitul de ea dupa ce abia daca si-a infipt coltii in scafarlia lui:

Suntem si pe punctul de a afla cum se nasc gemenii: ramnanand gravida cu altcineva dupa ce deja esti gravida. Makes sense:

Si daca nu e sa faci gemeni, atunci sigur poti sa faci un copil cu fata de fotoliu de piele daca te masturbezi cu un stilou de la Ikea cu cerneala de la Ikea cumparat din Ikea. Este absolut genial (poza asta am gasit-o pe marlani.ro):

Deci romanii are probleme. Existentiale, as zice, desi nu totul se rezuma la sex. Zic.

Stiu ca invatam pe la orele de istorie in liceu ca dacii treceau Dunarea inghetata pentru a-i ataca pe romani. Asta acum vreo 1900 de ani si de-atunci n-am mai invatat nimic despre Dunarea inghetata. Evident, fenomenul s-a mai produs de-a lungul istoriei, dar intr-o viata nu cred ca apuci de prea multe ori sa vezi Dunarea inghetata.

Cum am vazut-o eu azi impreuna cu Alina: de la granita cu sarbii pana hat-departe Dunarea este inghetata in Drobeta Turnu Severin, asa cum e inghetata mai prin toata tara. N-am avut curaj sa calc pe gheata sa vad cat de de groasa (better be safe than sorry), dar cert e ca deja incepuse sa se aseze ninsoarea peste apa inghetata a Dunarii.

Am facut si poze cu Dunarea inghetata, pentru a ramane ca amintire anilor ce vor urma. Pentru ca, sper eu, nu va deveni un fenomen obisnuit asta cu inghetatul Dunarii… Click pe pozele de mai jos pentru a le mari si a vedea Dunarea inghetata in toata splendoarea ei.

In spatele terasei, marea aceea de zapada era candva Dunarea:

Foarte amuzant semnul care interzice scaldatul. Scaldatul la copca, acum:

Totul inghetat

Dunarea ingheata Cerna

Pasari infometate langa o “oaza” de apa neinghetata, langa o scurgere puturoasa:

Asadar, daca nu o credeati, este adevarat: Dunarea a inghetat!

Uite ca voiam de mult sa zic povestea asta, insa abia acum am gasit timpul necesar. Este povestea de dragoste esuata dintre mine si Flanco, o poveste care a inceput cu cativa ani in urma si care s-a terminat trist, dupa ce am mai luat-o o data pe principiul romanesc “las’ ca poate merge acum”.

Ca sa nu cititi toata povestea, in caz ca aveti altceva de facut, totul este foarte simplu: tot ce am cumparat de la Flanco a fost de cacat. S-a stricat imediat sau nu a functionat cum trebuie. A avut o buba. Mereu. Fara exceptie. Nimic din ce am luat de la ei n-a fost asa cum trebuie. Asa ca, din tot sufletul, va recomand sa stati cat se poate de departe de Flanco.

Povestea incepe…

Si incepe acum multi ani, cand eu nici nu stiam ce-i ala Flanco si nici nu ma interesa. Abia tarziu urma sa aflu ca frigiderul pe care ai mei l-au cumparat era de la Flanco. Nu stiu cat a rezistat – sigur nu prea mult, din spusele alor mei, si s-a stricat. Nu ireparabil, s-a carpit, dar n-a mai fost niciodata un frigider puternic, racoritor si silentios.

Si ajungem in zilele noastre. Revenisem in Severin si m-am hotarat sa imi cumpar cuptor cu microunde, ca nu aveam asa ceva incasa. Am fost la Flanco si am ales unul, o bijuterie micuta si draguta… care a functionat cam 2 luni. La un moment dat, pur si simplu s-a oprit si nu a mai vrut sa microundeze.

Am vrut sa imi cumpar boxe la un moment dat. Asa ca am mers la Flanco. Aveau niste boxe frumoase, pareau a fi din lemn, erau perfecte. Dar de cum le-am luat, au avut o problema: beculetul care imi arata ca boxele sunt pornite clipocea intermitent. Uneori se stingea indelung, doar pentru a reveni la viata pentru cateva secunde, inainte de a reincepe sa se aprinda, sa se stinga, sa se aprinda, sa se stinga… pana cand n-a mai vrut. Si desi unii ar zice ca nu e mare cacat asta, eu zic ca e. Boxele erau noi si nu au mers perfect, cum trebuie sa mearga orice chestie noua. Stiu ca pana la urma le-am aruncat, deci cred ca s-au stricat (nu le-am tinut nici 1 an). Nu mai retin exact daca s-au stricat sau nu, dar sigur nu le aruncam de bune ce erau…

Si-am luat si un prelungitor de la Flanco. Un amarat de prelungitor, asa cum gasesti prin atatea locuri in tara asta. Cu singura exceptie ca ala de la Flanco n-a functionat. Deloc. L-am bagat in priza si degeaba: curentul electric refuza sa circule. Din start, sa nu ne mai tina in asteptare…

Asa ca mi-am zis ca nu mai cumpar in viata mea nimic de la Flanco. Ce, sunt prostul lor?

…aparent, da. Pentru ca acum cateva saptami m-am hotarat sa imi cumpar propriul cantar, fiindca am inceput sa slabesc. Si vreau sa ma cantaresc zilnic, treaba mea, da? Ei, si stiind ca la Flanco tot ce-ti iei e de cacat, am pornit spre Altex. Numai ca, ajuns la Altex, am observat ca a fost inlocuit de un magazin urias pentru copii. Singurul magazin de unde puteam lua cantar fara a strabate jumatate de oras, ramasese Flanco – situat fix langa Altexul care nu mai exista.

“Ce poate sa se intample cu un cantar?” am intrebat-o pe Alina, incurajandu-ma in acelasi timp si pe mine, incercand sa ma conving ca a lua un cantar de la Flanco este la fel de riscant ca a trimite o gagica buna si dezbracata la o tabara de gay practicanti.

Asa ca am luat cantarul. Am ajuns acasa, i-am indesat bateria in fund, m-am cantarit – totul bun si frumos, greutatea coincidea cu ce zicea celalalt cantar din casa (ba chiar dadea cu vreo 200 de grame in minus, ceea ce era cu atat mai bine). Apoi l-am dus sus. Am zis sa ma cantaresc iar: cantarul nu mai pornea. L-am luat, m-am uitat la baterie, l-am intors – pornise. S-a stins, nemiscat fiind, si din nou n-a mai vrut sa porneasca.

Ca sa tin povestea si-asa prea lunga cat mai scurta, am vazut pana la urma ca daca il agit pe cantar (va dati seama cate am incercat!) pornest. Altfel nu – daca pui piciorul pe el, ca la orice cantar normal, daca topai pe el sau il injuri – nu porneste.

Asa ca mi-am luat cantarul in brate si am pornit spre Flanco. Le-am zis ca nu merge cantarul. Le-am explicat care e situatia. La care tipul in charge de-acolo (ca se stransesera toti ca babele la apa sfintita) imi zice ca n-are nimic: doar il trantesc putin cu piciorul (si mi-a aratat cum se face), si porneste. I-am zis ca nu asa trebuie sa functioneze un cantar, la care el mi-a raspuns ca si el, la el acasa, cu cantarul lui, face la fel. E normal.

Dar eu nu voiam sa ma las si am insistat. Drept urmare, tipul s-a dus sus sa-mi aduca alt cantar. S-a suit pe el. L-a lasat sa se opreasca. S-a suit din nou. Cantarul nu pornea. L-a trantit si a pornit. S-a uitat la mine cu o privire de “vezi, dobitocule?” si practic aici s-a intrerupt comunicarea. Cantarul mergea, problema era la mine ca nu intelegeam ca trebuie sa-l trantesc usor de pamant pentru a porni. Idiotul de mine!

Asa ca am ramas cu un cantar care porneste numai pe baza de soc si mi-am propus pentru a doua oara ca nu mai cumpar nimic de la Flanco. Si acum chiar o sa ma tin de cuvant – faza cu cantarul mi-a aratat ca nu doar eu sunt ghinionist, ci toate produsele lor sunt de cacat.

…in primul rand, cel mai evident lucru pe acest blog: nu am mai scris. Din nou timpul nu vrea sa fie alaturi de mine pentru ca am inceput anul cu cateva proiecte noi – cam cum se intampla anual, dar din pacate anual se dovedeste ca nu fac cea mai buna alegere. Insa trebuie sa incercam mereu, nu?

Asadar, avand in vedere ca in general am muncit – inclusiv o munca dificila pentru a slabi si se pare ca si asta devine obicei anual la mine – voi scrie despre noile mele proiecte. Se poate numi “shameless self-promotion” toata treaba asta si exact asta e.

Anything Zombie
Ma batea gandul sa-mi fac un blog, mai mult de distractie decat de bani, despre zombi. Ma gandeam de mult la asta, insa stiam ca nu am timpul necesar sa am grija de blog. Dar intr-o zi, complet intamplator, am dat peste blogul unui chinez, un obscur blog despre zombie, care era scos la vanzare. 50 de dolari voia omul pe el si m-am gandit ca nu cere chiar asa mult, avand in vedere ca un domeniu nou costa 10 dolari, si asta era deja invechit si avea si ceva continut pe el. Asa ca l-am luat. Am pierdut cam doua zile cu urechile prinse in transfer si in cele din urma am renuntat la 90% din continut, dar acum e up&running si am propriul meu site despre zombies. Timp sa scriu… mai greu.

Retetele lui Calin
Am tras eu niste concluzii cum ca s-ar castiga bine din blogurile de retete, chiar pe limba romana si, tot asa, de ceva timp, imi doream sa incerc aceasta nisa supra-saturata. Asa ca am lansat Retetele lui Calin, sa vad cum merge treaba. Blogul este inca foarte tanar si nu m-am ocupat de promovare deloc, deci nu pot sa trag nicio concluzie. Asteptam sa creasca putin si vedem daca il tinem sau nu. As fi surprins intr-un mod placut sa mearga, avand in vedere ca doua experimente de-ale mele cu bloguri in limba romana au fost dezamagitoare.

Si cam asta am facut eu de cand a inceput 2012le. De parca n-aveam destul de munca, am zis sa ma complic putin.

Peseu: si intre timp mi s-a pus pata sa-mi iau un Android phone sau un iPhone. Si o PlayStation Vita, ca blogul despre aceasta consola (da, am un blog despre un handheld nelansat, ce?) pare promitator. Si cica mi se pare ciudat ca n-am timp…