Am văzut filmul Assassin’s Creed – ORIBIL!

0

Urăsc genul ăla de filme care arată extraordinar in trailer și se dovedesc a fi o tâmpenie crasă într-un final. Cam asta-i situația și cu Assassin’s Creed, pe care deja îl consider una dintre cele mai mari dezamăgiri cinematografice, cel puțin pe plan personal, de anul acesta.

Încă din 2008, de când am început să scriu despre jocuri video și să aflu din ce în ce mai multe lucruri despre industrie, se zicea că nu se pot face filme cu adevărat bune bazate pe jocuri video. Rateurile sunt într-adevăr multe și oribile, iar în afară de Resident Evil, nu-mi vine niciun exemplu de altă trecere reușită de pe PC și console pe marele ecran.

De la Assassin’s Creed aveam mari așteptări, cumva. Trailerul pe care l-am văzut înaintea nu-știu-cărui-film la cinema mi-a inspirat încredere. Părea un film bine făcut, un film care se bazează mult pe povestea din joc, gâdilând astfel zonele plăcerii pentru fanii seriei… ce mai, acțiune, leaps of faith, stealth, nebunie!

După ce am văzut filmul, eram confuz. Cred că persoanele care nu știu nimic despre jocul Assassin’s Creed au fost complet aruncate în ceață. N-am priceput nimic din el, iar finalul care sugerează o continuare a poveștii cred că nu e altceva decât un vis umed al producătorilor.

Haotic și prost făcut, Assassin’s Creed te ține vreo jumătate din film întrebându-te cine-s ai buni, cine-s ai răi și de ce se întâmplă tot ce se întâmplă. De ce toți asasinii ăia periculoși sunt lăsați să se plimbe liberi pe-acolo, de ce gardienii care au grijă de ei n-au pistoale (unu, mă, un amărât de pistol!) dar în schimb au arcuri și arbalete… de ce nu-i supraveghează nimeni și au timp să comploteze, să vorbească ce vor, să nu se revolte când văd semeni de-ai lor transformați în legume și tot așa.

Filmul, în cădere liberă, fie-i țărâna ușoară!

Eu sunt unul dintre puținii (sau numeroșii, ca nu m-am interesat) care se uită la filme fără să aștepe ca acțiunea să urmeze toate legile naturii, logicii sau Dumnezeu știe ale cui. Adică nu-s ca ăia care se uită la filme cu zombie și se plâng că oamenii n-au suficientă putere-n fălci să muște carnea de pe confrații lor; sau ăia de se plâng în fantasy-uri că nu poți omorî un dragon cu arcul.

Dar măcar să încerce puțin. În Assassin’s Creed, fazele de acțiune nu au absolut niciun sens. Fug asasinii noștri de mănâncă pământul: fie că sar de pe acoperiș pe acoperiș, fie că numai ce au evadat dintr-un castel pe care l-am mai văzut și-n Game of Thrones, mereu se găsesc zeci de inamici care să le apară în față. Absolut ilogic și stupid, iar din păcate ăsta nu e singurul motiv care te face să te iei cu mâinile de cap.

Partea cea mai proastă este că nu reușești să ajungi să-ți pese de vreunul dintre personaje. Ăia răi parcă nu-s suficient de răi și par neinteresanți, ăia buni nu transmit nimic și de doare-n buca stângă dacă o mor, dispar sau trăiesc și în plus nu e niciunul care să fie mai răsărit pe-acolo.

Nu mă așteptam de la Assassin’s Creed să fie vreun film de Oscar, un film care să mă arunce de pe scaun și să mă facă să aplaud la sfârșit, ca un idiot. Dar nici nu mă așteptam ca el, filmul, să fie un idiot care mă face să casc până-mi trosnesc maxilarele și să-mi trag palme ca să nu adorm.

Așa că dacă n-ați văzut filmul ăsta încă, fie că sunteți fani ai seriei de jocuri, fie că nu, făceți-vă o căruță de bine și ignorați-l complet.

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here