Aventurile lui Căcălău în România

Privea explozia nuanțelor de roșu, ca un condamnat la moarte ce-și savurează ultima țigară: plăcere și durere în același timp, bucurie și tristețe. Ultima zi. Apa mării îi îmbrățișa picioarele, îi mângâia gleznele, parcă implorându-l să mai rămână. Pentru acea secundă, înainte ca valul să-i readucă răceala caracteristică, apa mării se simți caldă. Plăcere și durere, bucurie și tristețe. Ușurare.

cacalau la plajaAstea erau gâdurile profunde ale lui Căcălău în timp ce se ușura în Marea Neagră. Era ultima lui zi în Mamaia, ultimul asfințit de soare, iar practica asta devenise o tradiție deja: să se pișe ostentativ, batjocoritor în mare, în ultima seară. El terminase cu ea. Așa trebuia să se întâmple an de an. Circuitul mării în natură: să pișe înapoi în mare toată apa pe care o înghițise când se distrase cu amicii lui, în zilele trecute, când se țineau unul pe altul – pe rând, evident – cu capul sub apă până îi lua cu leșin. Ah, și toată magia asta avea să se termine în curând…

Lui Căcălău nu-i plăcea marea, nu-i plăcea nici nisipul cald. Ce-l încântau pe el la ideea de “mare” erau celelalte două lucruri care înseamnă, de fapt, vacanță: necesitatea de a bea exclusiv bere de când te trezești până când cazi lat noaptea și gagicile. Lui Căcălău îi plăceau gagicile aproape la fel de mult ca berea.

Anul ăsta a mers totul brici: a agățat o gagică pe bune și a stat cu ea o noapte. Adică n-a stat mereu, dacă-nțelegeți subtila aluzie…

A agățat-o pe plajă. Făcea topless și i-au plăcut țâțele ei. Pur și simplu. S-a dus la ea: începuse să se-nroșească deja de la soare și i-a zis direct:

– Hai să te dau cu ulei, frumoaso, că faci cancer!

Prințesa a chicotit scurt și nu și-a acoperit țâțele cu mâna. Astea sunt cele două semne clare că prada ți-a căzut în plasă: reacționează pozitiv la ce zici și nu-și acoperă țâțele. Așa că a uns-o cu uleiul ei de măsline extravirgin, apoi a rugat-o și pe ea să-l ungă.

– Măcar așa mai e o urmă de virginitate pe mine, a glumit el și amândoi au chicotit, fericiți.

Au râs amândoi din nou auzind explozia de rime a vânzătorilor ambulanți de porumb fiert pe plajă. Poeții mării, talente ostracizate de o societate lipsită de bun gust, de simțul umorului, o societate care și-a pierdut noțiunea frumosului și care nu mai recunoaște arta.

“Alooooo! Hai la Gică, păsărică unde arde și-unde pică! Hai să iei porumb fierbinte, ca nu ești fată cuminte! Auuu! Doare splina și ficatu de-l cumperi de la ăstălantu’. Aloooooo, ia porumb la domnișoara, să ți-l roadă toată seara!”

Când gagica i-a zis că nu mai mâncase de ziua trecută, Căcălău a înțeles că trebuie să fie gentleman. A urlat, peste un rând de șase șezlonguri, la poetul ambulant și a sacrificat banii de-o halbă pentru un porumb. Cuceritor, l-a rupt în două și jumătate i-a dat gagicii. Au ciocnit, ca și când ar fi fost șampanie d-aia scumpă, cu nume de pictor… Monet… iar când prima bobiță spartă de porumb i-a căzut fetei pe sânul descoperit, el s-a oferit s-o lingă senzual de-acolo. Gagica a luat-o repede, însă și a aruncat-o în gură: chiar îi era foame. Nu se lăsa ușor!

Dar Căcălău era un Don Juan călit și știa cum să se descurce cu asemenea prințese: i-a dat întâi add pe Facebook și, șarmant, i-a dat like la toate cele 347 de poze de profil. I-a trimis bancuri porcoase prin SMS și a scos-o seara în oraș, la terasă, unde i-a făcut cinste cu două beri la halbă.

Au privit, romantic, apusul, singuri pe plajă, zgribuliți unul în brațele altuia, giugiulindu-se și tachinânduse ca doi îndrăgostiți ce erau. Bine, ea era semi-conștientă că se făcuse praștie (avusese și ea bani de două halbe) și mai mult se prăbușise peste iubit, dar uneori nu totul stă-n detalii. Și fiindcă realiza ca nu scapă de el cu niciun chip, l-a lăsat să i-o tragă. Timp în care a adormit, liniștită.

Începând cu ziua următoare, curva nenorocită nu i-a mai răspuns la telefon, nici la vreunul dintre cele 12 mesaje pe care i le-a trimis. Ba chiar i-a dat unfriend pe Facebook. Căcălău a prins aluzia: nu voia să se împlice în ceva serios. Curva dracului!

Dar acum sătea cu tălpile în mare, imlpinit sufletește de măreția înălțătoare a zilelor petrecute la Mamaia. Se pișa la asfințit, în marea pe care n-o va mai vedea pentru un an. Plăcere și durere. Ușurare și chin. Da, chiar îl ustura cumplit!

Trebuia să fi folosit prezervativul, fir-ar ea a dracului de curvă!

Leave a Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.