Category — De jurnal

Nu credeam ca voi lua parte la o petrecere a burlacilor… a mea, cum ar veni, dar s-a intamplat si asta si nu imi pare rau deloc ca prietenii mei de-aici s-au gandit la asa ceva (in special multumiri merg catre Alin ca s-a ocupat de organizare).

Stiam, ca multi dintre noi din filme, ca petrecerea burlacilor inseamna tate, curve, Hawaii, tigri in baie si batai cu Mike Tyson, dar in Severin a fost putin diferit totul: ne-am intalnit si ne-am anesteziat ficatii cu toate tipurile posibile de alcool, ceea ce a fost mai mult decat suficient pentru mine.

Chiar ma bucur ca am nimerit un weekend special in Club Life, cu diferite cocktailuri si combinatii de bauturi cum personal n-am mai incercat niciodata – si din care mi-am facut plinul, pentru siguranta. A fost amuzanta faza cu Blowjobul care am vazut la bar ca te costa doar 7 lei (super oferta, adicalea!), dar cand am cerut unul, mi-am dat seama ca-i ca toate lucrurile ieftine: le platesti si le faci cu mana ta. Sau cu gura, cum ar veni:

Dar a fost bine si desi m-am slobozit de frisca pe buze, am fost generos cu blowjoburile si am mai cumparat cateva. Apoi alte shotur-minune, apoi shoturi cu vodka simpla, sa stingem tabasco-ul, apoi bere si apoi… Dumnezeu stie ce s-a mai intamplat, cert este ca a doua zi mi-am gasit boxerii si tricoul in baie, o groaza de cartofi prajiti pe balcon (???????) si am adormit pe scaun cam vreo doua ore. Adica, in alte cuvinte, o betie reusita si un bachelors party de care sunt super multumit.

Multumesc, mai, baieti, care ati fost acolo! Si fete, evident. Si alcool. :D

Nu, imaginea pe care o vedeti mai sus nu este un trucaj, nu este copiata dintr-un vis absurd pe care l-am avut cu ceva timp in urma ci… da… ma reprezinta pe mine dansand!

Este intr-adevar ceva ce nu credeam ca se va intampla prea curand, insa acum ca am inceput sa fac asta, pot recunoaste ca imi place. Am avut noroc de niste instructori (coregrafi) super de treaba, Ludmila si Florin Giura (Diva Dance, deasupra de Amadeus), de o melodie nu tocmai dificila si, pur si simplu, de un vals dragut. Adica imi place, adica nu mi se pare imposibil, adica sunt chiar mari sanse sa iasa bine la nunta. Ceea ce inseamna foarte mult, mai ales pentru cei care ma stiu pe mine dansand.

Si sa nu va aud ca piruetele sunt gay, da?

PS: Am ales o imagine care doar sa dovedeasca faptul ca dansez (si o sa dansam la nunta), fara insa a spune prea multe despre coregrafie. Imaginea este capturata dintr-un filmulet pe care, probabil, il vom face public dupa nunta.
Alt PS: Nu, aceea nu este rochia de mireasa a Alinei!
Si altul: Nici vestimentatia mea nu este cea de nunta :D

Vad ca a trecut ceva timp de cand nu am mai scris in blog si, sincer sa fiu, chiar am fost socat sa vad ca o luna intreaga a zburat pur si simplu, pe nesimtie. Credeam ca ultima data am scris o mare inteligenta in urma cu vreo doua saptamani… se pare ca timpul trece cu totul si cu totul altfel atunci cand te casatoresti. Ceea ce nu e neaparat bine, pentru ca vine cu un pachetel de stress nu tocmai placut.

Pentru cine nu stie, eu si Alina am inceput pregatirile pentru nunta de anul trecut. Vorba vine, fiindca “pregatirile” au insemnat doar cererea in casatorie si alegerea localului. In rest, toate au ramas a fi ingramadite in ultimele doua luni, intr-un stil pur romanesc. Si cu cat se apropie mai mult data maretului eveniment, cu atat iti dai seama ca mai ai multe de facut, de parca nu se termina.

Initial, cand prieteni care deja au trecut prin asta imi ziceau ca o sa vad eu ce stress o sa fie, ma miram: eram relaxat, parea ca avem tot timpul din lume pentru a pune totul la punct pana in cel mai mic detaliu, pareau ca nici nu sunt chiar atat de multe lucruri de facut… ce mai, organizarea unei nunti parea a fi floare la ureche.

Si incep sa-ti curga: cauta DJ (sau formatie, lautari etc, dupa preferinte), cauta invitatii, imparte invitatii, ia-ti verighete, cauta tort, cauta figurine pentru tort, apuca-te de cursuri de dans, asculta mii de melodii, vezi cu rochia de nunta, si aia de stare civila… Vai, nu gasim pantofi! Gandeste-te la costum, incepe dieta, cum decoram sala, cum decoram scaunele, cum stim cine vine de fapt la nunta, cine ne face poze – aoleu, si in Severin, si in Bucuresti – la ce ora se serveste masa, avem bani, n-avem bani, ne trebuie lumanari, ne trebuie analize, cat whiskey se bea, de care vin, trebuie sa mergem iar la Bucuresti, de unde luam cosul miresei, dar buchetul? Si probabil sute de astfel de intrebari si probleme care acum imi scapa.

Si acum inteleg de ce toata lumea isi doreste asa de mult sa iasa perfect nunta – pentru ca s-au chinuit ingrozitor de mult sa o organizeze! Asa ca, oricine ati fi, oricand ati merge la o nunta, daca nu ati trecut inca prin chinurile despre care vorbesc eu, please behave and do your best to turn that party into the party of the year!

Va urma: episodul urmator, dansul! Daca nu uit… :))

Astazi trebuia sa fie marele eveniment in care ne primim invitatiile pentru nunta. Un lucru mult mai complicat decat ne asteptam noi, care credeam ca pasii logici sunt: 1. Alegerea invitatiei; 2. Transmiterea textului de pe invitatie; 3. Primirea invitatiilor perfect realizate. In Severin, lucrurile au stat in felul urmator:

1. Am ales modelul invitatie, am transmis textul, ni s-a zis ca primim invitatiile in 10-12 zile, tiparite si gata de trimis invitatior.
2. Dupa cateva zile am primit telefon ca se intarzie cam o saptamana din cauza celor de la Bucuresti, ca nu au invitatia in stoc. E OK, pana la urma.
3. Crezand ca textul este mai lung decat invitatia in sine, am rugat-o pe tanti sa nu ne tipareasca decat o invitatie, sa vedem cum iese. Textul era suficient de lung DAR: cuvantul “NUNTA” era scris cu un font dubios in care n-ul parea a fi “R”, iar numele mamei Alinei era scris cu litera mica. Fericiti ca am depistat greselile inainte de a fi prea tarziu, am anuntat schimbarile. In doua zile totul e gata.
4. BA NU! A doua zi ne suna tanti de la inviatii sa ne spuna ca tanti de la tipografie are probleme: din 10 invitatii tiparite, 5 au fost rupte de imprimanta. Ce facem? Luam hotararea ca ne primim invitatiile nescrise, vedem noi cum le scriem, si tanti de la invitatii ne comanda 10 invitatii de la bucuresti sa inlocuim ce s-a pierdut.
5. Mergem la tipografie pentru a lua invitatiile. Tanti mai tiparise cateva (16 in total), fara a mai distruge vreuna. Aratau bine, pana la urma, asa ca am cazut de acord ca mai asteptam pana maine dupa-masa, sa le luam pe toate. Pana atunci, ne da cele 16 invitatii sa le trimitem din timp.
6. De fapt, nu putem sa le trimitem, pentru ca plicurile de la invitatii nu sunt la noi.
7. Mai mult, ca urmare a creativitatii debordante, pe langa textul invitatiei, troneaza ca un cacat pisat de o inteligenta astrala, initiala Alinei si initiala mea intr-o opera de arta abstracta si complet nepotrivita cu invitatia.
8. Si abia acasa am vazut ca pe invitatii a omis sa ne scrie si Biserica la care va avea loc cununia religioasa. Moment in care m-am hotarat, inca o data, ca in Severinul asta de cacat au mai ramas doar tampitii.

Si eu cu Alina :P

Un obicei pe care an de an l-am sarit a fost acela de a face o lista la inceput de an cu lucrurile cele mai importante pe care vreau sa le vad indeplinite in anul ce tocmai a inceput. Si fiindca sunt mai batran decat in anii trecuti (si dupa logica, clar nu si mai inteligent), m-am hotarat sa incer si eu o lista cu ce-mi doresc eu in 2011 – preferabil o sa imi amintesc de ea la sfarsitul anului si cand voi trage linie, nu va da cu virgula.

1. Sa fiu sanatos – incet, incet, incepe sa-ti pese si de lucrurile astea si observi ca sanatatea este, pana la urma, cel mai de pret lucru pe care il poti avea…
2. Familia mea sa fie sanatoasa – vezi mai sus.
3. Nunta sa fie beton si sa ne-o amintim atat noi (eu si Alina, adica), precum si prietenii nostri multa vreme de-aici in colo si cu mare placere.
4. Luna de miere sa fie pe-o insulita exotica.
5. Sa reusesc sa-mi cresc blogurile si profitul cu cel putin 25% pe luna fata de luna Decembrie 2010.
6. Sa slabesc cam 20 kg. Am inceput sa adun si ani, si kilograme in plus si este unul dintre lucrurile ce vor conta la nunta aia perfecta de la punctul 3 :)
7. Sa am cu cine sa merg la bere oricand mi se nazare mie.
8. Sa-l ascult pe nenea ala de la televizor care zice ca tre’ sa fac cel putin 1 ora miscare pe zi.
9. Sa-mi gasesc un hobby sau o activitate care sa ma tine departe de calculator dupa “program”.
10. Sa aduc casa la norme de 2011 – izolare termica, centrala electrica, reparatii…

Deci e clar, nu tu “sa sparg barurile, sa pierd noptile si sa agat minore, sa moara fetili”. Sunt matur, ce pula mea?

N-am idee cum se numeste mancarea pe care am gatit-o azi – complet eco, 100% dietetica – si care s-a inspirat dintr-o reteta inventiv numita “porc cu sos si ciuperci”, dar exact asta e ce-am facut eu astazi si sunt tare mandru: un ceva de porc, gras, sarat si suficient de gustos incat sa ma faca sa-mi para rau ca mi-am promis (de vreo 14 luni) ca slabesc.

Deci Halaaeeeuhul de porc se prepara in felul urmator: cumperi intai 500 de grame de carne de porc (de la cotlet la ceafa, dupa preferinte), apoi o conserva de ciuperci intregi si te gandesti daca ai acasa o ceapa mare, doi ardei grasi medii, neste sos de rosii (rosii in bulion, rosii proaspete sau ce-ti doreste tie inimioara), condimente asa cum iti plac tie, niste ulei in care sa calesti mancarea pentru a o face sanatoasa si vreo 5 catei de usturoi pe care, ca si mine, vei uita sa ii pui. Prepararea retetei este simpla:

- Plangi si injuri tocand la ceapa, pe care o arzi in ulei cu ardeii grasi
- Cand incepe sa-ti revina vederea, adaugi la perpelit carnea de porc, taiata asa, cam cat sa muste din ea de doua ori o domnisoara delicata.
- Cand ti se pare ca s-a prajit destul (desi nu complet) carnea, adaugia apa si lasi la fiert cu capac. Mie mi s-a parut prea repede ca s-a prajit, asa ca mai mult s-a facut ciorbita de porc.
- Vreo 30 de minute pleci la trebuirile tale si lasi totul la fiert, iar cand te-ntorci observi ca ti-a cam disparut apa. Si ceapa. Si ardeii. Adica ai un sos pe cale de a deveni grosut si bun.
- Arunci trei linguri de sos de rosii, mesteci de doua ori si astepti 78 de secunde (eu am numarat, de exemplu)
- Apoi arunci ciupercile intregi si mai lasi sa fiarba, cu capac, vreo 5-7 minute. Mesteci din cand in cand, ca sa nu te plictisesti. Evident, uiti sa pui usturoiul.

Apoi iese o mancare de porc, sanatoasa ca untul amestecat cu smantana, dar buna. Daca esti jmecher, nu ca mine, tragi si o ploaie de verdeturi pe deasupra sa arate si mai bine-n poza. Eventual, faci poza la mancare-n farfurie, ca sa fie si mai de efect. Daca nu – nu. Cum vrei. Daca vrei. Eu o sa mai vreau.