Category — De scandal

“Revolutie! Revolutie!” striga cativa visatori, sau spera privind la televizor de pe canapeaua lor acoperita cu patura rosie. Afara, lumea capiata striga de Basescu, huiduie, injura si cere demisia – o demisie ceruta in gol, ca nu se stie exact daca vor sa demisioneze Base, Boc, tot guvernu’ sau ministrul sanatatii. Demisie sa fie, pentru saracu’ domn Arafat.

Pentru ca, in caz ca ati uitat – la noi e boala mare uitarea asta – de aici a pornit totul. Raed Arafat, fostul subsecretar de stat si mai-marele peste SMURD a fost uschit in spirit pur romanesc, si societatea si-asa satula de basinile servite la punga de pana acum a inceput sa se revolte. A inceput totul ca o revolutie de duzina, moarta inainte sa o resusciteze SMURD-ul: mai cu un like pe Facebook, mai cu un event, mai cu o petitie, o discutie la o bere… lucruri d-astea care se intampla zi de zi pentru chestii si mai marunte si care in general fac valuri ca un gram de nisip in Atlantic.

Dar de data asta, protestele pro Arafat sau anti-demiterea lui Arafat au inceput sa primeasca din ce in ce mai multi sustinatori si au ajuns in strada. Pentru ca un popor deja exasperat si scarbit de un guvern anti democratic nu are nevoie decat de o mica scanteie sa porneasca focul. Si asa au inceput manifestatiile: oameni de toate varstele s-au strans sa-si spuna of-ul comun si sa critice o decizie cel putin bizara – ca sa nu spun sfidatoare.

Dar toata aceasta manifestatie pro-Arafat n-a reusit, din pacate, decat sa se transforme intr-o laba pur romaneasca, asa cum am zis si in titlu. O treaba initial buna si chiar laudabila – o manifestatie ad-hoc de solidaritate este rar intalnita in Romania, a devenit brusc un cacat in care lumea nu prea mai stie ce vrea, de ce protesteaza, de ce injura si mai ales pe cine.

Au inceput sa creasca incet dar sigur numerele protestatarilor si sa scada calitatea lor. Romanul, cum e romanul, a vazut ca e coada la magazin, s-a hotarat si el sa se alature. Si sa strige, si sa-si ceara dreptatea si sa nu stie exact ce face si de ce face.

Arafat? Bietul Saed Arafat n-a ramas decat o amintire desi n-au trecut ani de la eveniment: acum romanii scandeaza anti-Basescu, anti-Boc, zic ca javra ordinara tre’ sa iasa afara (de ce?) si cred ca o sa isi faca dreptate. Dar nu fac altceva decat sa arate ca isi merita soarta. Din pacate, fiindca asa suntem noi romanii si niciodata nu terminam nim

Nu zic ca n-are lumea dreptate cand il huiduie pe Basescu si vrea pe altcineva in locul lui – departe de mine gandul asta! Zic totusi ca am inceput o chestie intr-o directie, si anume sa il sustinem pe domnul Arafat, dar am luat-o prin araturi, am uitat de ce am inceput protestul in primul rand si am inceput sa latram ca maidanezii proaspat scapati de eutanasie.

Daca intrebi acum lumea din multime cine-i Saed Arafat, probabil ca n-o sa primesti multe raspunsuri clare. Ce-a patit el si, mai ales, ce a facut el de merita sa ne strangem cu miile in toata tara si sa protestam. Nu, romanul a vazut ca-i vorba de scandal si a inceput sa latre. Ceea ce a inceput ca o intentie nobile si totalmente aplaudabila, s-a transformat intr-un bors stricat pe care sigur nu-l vom tine minte ca pe “acel moment glorios in care am fost solidari si ne-am strigat oful”. Poate pentru ca avem prea multe ofuri si majoritatea sunt mai mari, de fapt, decat Saed Arafat.

Marii iubitori de maidanezi probabil ca au urlat la luna de fericire zilele astea fiindca s-a votat (sau care o fi termenul) impotriva eutanasierii cainilor vagabonzi de pe meleagurile patriei. Se pare ca prea-naltii de la Curtea Suprema de Justitie au cedat presiunilor babelor si mosilor iubitori de patrupede purecoase, cacacioase si muscacioase fix cand nu trebuia: cand lumea cere salarii mai mari, ii doare in cur pe mai mari; cand lumea cere o viata mai buna, ii doare in cur pe mai mari; cand lumea cere ceva de bun simt, ii doare in cur. In schimb, li s-a frant inimioara la ideea ca atatia amarati vagabonzi (care oricum se chinuie mai mult decat le e bine intr-o viata de tot cacatul, pe strazi si prin frig) o sa dea coltul definitiv.

De ce sunt complet impotriva acestei decizii absurde de a lasa, conform statisticilor, numai in Bucuresti, 150,000 de caini vagabonzi?

Pentru ca nu-mi place sa vad cacat de caine pe trotuare. Nici pisat de caine, nici voma de caine. Pentru ca nu-mi place sa vad niste javre potential periculoase, gata sa isi piarda mintile si sa ma raneasca. Nici macar sa ma sperie. Cainele trebuie sa stea infipt intr-o lesa, labartat pe o canapea intr-un apartament sau intins pe iarba intr-o curte. Nu nebun si fara stapan in tara asta si-asa prea plina de vagabonzi.

Asa ca nu pot decat sa ii felicit pe cei care au militat impotriva eutanasierii cainilor cu atata ardoare, si sa le doresc din toata inima sa fie mereu inconjurati, in miez de noapte sau dis-de-dimineata cand merg la serviciu de haite de cate 30-40 de maidanezi infometati, bolnavi si nebuni care sa le multumeasca cum stiu ei mai bine pentru binele facut.

Si dupa ce ies din spital, sa ia frumos lopatica si maturica, plus o galetusa cu apa si detergent si sa stea sa curete cacatii cainilor lor cei mult iubiti pentru ca, asa cum am zis eu, nu-mi plac cacatii de caini pe trotuar. Ma scarbesc, asa cum ii scarbesc si pe multi altii din tara noastra.

Si, pe final, marilor iubitori de animale care nu vor sa vada bietele creaturi ale lui Dumnezeu ucise salbatic pe strazile din Romania, le sugerez cu toata seninatatea sa adopte acesti catelusi amarati. Adica voi, cretinilor, iubiti animalele numai cat nu stau in casa voastra sau cum? Puneti mana si oferiti-le mai mult decat un muc de paine pe care oricum nu-l mai mancati si o cutie de pantofi langa ghena, pe post de adapost. Luati-i in casa si lingeti-le viermii din cur daca ii iubiti asa mult, nu-i mai lasati pe strazi, ca pe niste amarati care poate stau, de fapt, si se roaga sa moara mai repede.

Insa in Romania n-o sa se intample niciodata asta – noi avem doar sufletele mari atata timp cat nu trebuie sa miscam un degetel. Dati o lege prin care sa-i obligati pe toti cei care au semnat petitii si au militat pentru viata maidanezilor sa ii ia acasa, sa le ofere adapost si mancare, sa ii ingrijeasca si vaccineze, sa le ofere un trai decent si-ati sa vedeti cum devin romanii negi de furie si omoara in bataie maidanezi la coltul strazii. Pentru ca da, suntem o natie de penibili ipocriti.

Iote ca ne veni si intaiu Decembrie, cand ne sarbatorim amarata asta de tara, cand Basescu e huiduit la Alba Iulia, cand gratarele incep sa sfaraie de fericire ca prindem si noi anu’ asta o zi libera in timpul saptamanii si cand urangutanii incep sa se bata cu pumnu in piept, strigand “La multi ani, Romania” si propovaduind dragostea pentru tara.

Dar, asa cum afirm din titlu, consider ca majoritatea (un covarsitor 85%, daca e sa ma apuc sa scot e estimare din cur) celor care sarbatoresc ziua Romaniei sunt niste ipocriti. Niste oameni care merita o flegma si o palma, sa se trezeasca la realitatea pe care ei o traiesc in restul zilelor din an si sa nu se dea mari patrioti astazi, crezand ca se scot.

Asadar, dragii mei sarbatoritori de zi nationala, daca astazi fluturati cu ardoare steagul si ascultati Nicolae Furdui Iancu c-o lacrima in coltul ochiului si urlati din suflet de bine Romaniei, DAR in restul anului le faceti pe urmatoarele (sau doar o parte), sunteti niste flegme ipocrite si n-aveti nicio treaba cu patriotismul cu care faceti parada azi:

- daca injurati Romania si va plangeti ca v-ati nascut aici si faceti planuri de evadare in roata autobuzului
- daca trageti flegme pe strada, aruncati gunoaie ca niste dobitoci pe jos si nu in cosuri de gunoi, spargeti geamuri, distrugeti drumuri, va cacati in parcuri sau va pisati pe colturile caselor
- daca plecati pe-afara la furat, la violat, la ucis sau la-ntins mana
- daca va bateti intr-un fel sau altul joc de aceasta tara si numele ei – si-asa jigarite si necunoscute

… atunci, dragii mei, astazi nu aveti niciun drept sa va bateti cu pumnii-n piept sa sunteti romani, sa cantati La Multi Ani-uri (sau doar dublu i?) si MAI ALES sa nu-i intelegeti pe aia (ca mine, de exemplu) care n-au niciun fluturas in stomac ca-i intai decembrie.

E ca si cu babele care dracuie si barfesc si fac tampenii pe la toate colturile, ca tinerele si tinerii care se comporta ca si cand ar fi in raiul depravarii – ca toti cei care fac cacaturi, dar tin post inainte de Craciun ca-i iarta Dumnezeu. Adica un fel de frectie la piciorul de lemn, un cacat mare si puturos purtat pe post de caciulita.

Si ca sa nu sara toti dobitocii de cur in sus, daca ajung sa citeasca pana aici, sa stie linistiti ca eu n-am nimic cu Romania si cu romanii (in mare proportie, cel putin), in niciun caz nu sunt extrem de fericit ca-s roman – dar nu m-ar bucura, probabil, nici dac-as fi neamt sau american sau libanez, si nu poate sa-mi pese mai putin de o “sarbatoare” cum imi pasa de ziua de 1 decembrie. As profita la maxim de libertatea pe care mi-o ofera sa ies la un bere si un mic cu prietenii, as accepta chiar sa ascult neste cantece patriotice si sa mananc o slana cu ceapa si mamaliga, dar niciodata n-as urla in gura mare ca iubesc Romania doar ca-i 1 decembrie si niciodata n-as lua la flegme pe altu’ fiindca nu tipa cu mine ca iubeste Romania (sau ca tipa ca se caca pe ea – daca-i roman, evident. Cu strainii-i alta faza).

PS: Titlul ar fi fost logic sa fie “De ce majoritatea celor care sarbatoresc de 1 Decembrie ziua Romaniei sunt niste ipocriti” – adica fara “1 Decembrie,” stiu, dar e posibil ca unii care sarbatoresc ziua Romaniei nici sa nu stie cand se sarbatoreste ea, de fapt. Ca “de ce” nici nu se mai pune problema.

Am inceput prin a-i uri pe englezi ca sunt cretini si considera tot romanul rrom, ca ziceau de noi ca n-ar trebui sa intram in UE ca le umplem tara de SIDA si alte boli venerice si alte tampenii de genul asta. Au urmat apoi italienii cam pe aceeasi idee, iar apoi francezii (na, ordinea ar putea fi diferita, dar tre’ sa ne doara-n cur de ordine).

Ideea e ca toata Europa a inceput sa-i considere pe romani un fel de diareea lui Dumnezeu, un fel de mucii verzi ai societatii, microbii intestinali si bacteriile de pe limba. Adica din ce in ce mai rau. Pentru ca in tarisoarele lor minunate a inceput sa cam puta cacatul si pentru ca in creierasele lor atrofiate nu se poate face diferenta intre un r si mai multi r. Pe scurt, Europa cea mare si tare a inceput sa ia la pula, scuzati-mi expresia, cam tot romanul. Inclusiv pe romanul ala nevinovat despre care canta Parazitii, care se trezeste la 7 sa plece la munca, care stie mai bine decat ei cand e ziua nationala a Frantei, care a terminat o facultate si se lupta intr-o tara mizera cu doua joburi ca sa nu moara de foame. Romanul cel pe bune si nu tiganul spargator de capete si seminte, violator de englezoaice grase si omorator de babe nevinovate.

Dar divaghez…

Ideea e ca prin aprilie, franceJii cei cu simtul umorului s-au sters la cur cu Romania si au ajuns sa arate “salutul romanesc”: adicalea mana intinsa ca la cersit. O porcarioara de prost gust care in America ar fi lansat un razboi, in Romania cu un singur avion de lupta, si ala defect, normal ca n-a starnit nimic mai mult decat indignarea natiunii. Asta ar fi salutul:

Mai tarziu decat ar fi trebuit (dar stim cu totii ca-i mai bine mai tarziu decat deloc), cei de la Kamikaze s-au gandit sa le-o intoarca francezilor intr-un mod la fel de barbar. Si sa le arate ce inseamna, de fapt, sarutul frantuzesc si cum ii sarutam noi cu drag:

Si trebuie sa recunosc ca acum ma simt mai bine. Sunt departe de a fi un nationalist si n-as lupta pentru Romania nici impotriva unei invazii de purici, dar ma deranjeaza enorm prostia altora si pasivitatea de poponar fericit a statului roman. Asa ca, pentru asta, felicit cu mana pe cocoselul galic revista Kamikaze si astept frantuzoaice destepte sa ne pupam frantuzeste.

Pot sa recunosc fara prea multa rusine in glas ca am fost un mare fan al emisiunii Romanii au talent si, cu toate ca am fost dezamagit, ca tot romanul ne-votant de castigatorul care a transformat emisiunea in “Romanii au probleme,” ma voi uita cu acelasi interes la cea de-a doua editie.

Dar pana atunci avem X-Factor, un Romanii au Talent mai de nisa, daca e sa judecam dupa faptul ca numai talentatii in muzica sunt admisi aici. Totusi, ca si concept, este pe undeva pe-acolo si eram tare fericit ca voi avea o noua emisiune care sa-mi incante ochii. Din pacate, n-a prea fost sa fie – X-Factor, dupa parerea mea, nu reuseste sa se ridice la nivelul Romanii au Talent.

Si asta nu neaparat din lipsa propriu-zisa de talent a participantilor. Au fost niste voci bune, asta e clar, care au gadilat tare placut corzile sensibile deci din acest punct de vedere, totul este destul de OK. N-am avut un Narcis Ianau, o Rebeca, insa am avut niste voci bune. Problema cea mai mare a lui X-Factor vine din realizare.

In primul rand as mentiona aici ca principal esec (total, grandios si oarecum inexplicabil) prezenta “matinalilor” Razvan si Dani in spatele cortinelor. Sincer, ma asteptam de la ei la maimutareli si poante mai bune sau nu, dar totusi un umor care sa prinda, o prestatie care sa se potriveasca cu ideea showului insa am fost surprins sa vad niste figuri sterse, niste gazde lipsite de sare si piper, lipsite complet de inspiratie si complet inutile. Desi n-am fost un urias fan al lui Smiley (Bartos in schimb placandu-mi foarte mult), Razvan si Dani au reusit sa ma transforme intr-un inrait suporter al duo-ului de la Romanii au Talent. Au facut show, au fost acolo, m-au facut sa rad si sa ma simt bine.

In al doilea rand, dupa parerea mea, X-Factor pierde enorm de mult la capitolul realizare. N-am idee ce experienta au oamenii care lucreaza la montarea showului – sunt convins ca au fost alesi unii care prezentau mare incredere, insa pur si simplu nu reusesc sa faca atmosfera. Muzica de fundal este prost aleasa, nu sugereaza tensiune, nu te lipeste de scaun, nu te baga in atmosfera. Totul lasa impresia ca este facut in graba cu un singur scop: acela de a ingramadi cat mai multe performante acolo, intr-un timp cat mai scurt cu putinta. Si din cand in cand se mai da cu bata in balta, prezentandu-ne o groaznic de lunga poveste a unui concurent deloc interesant. O prezentare la fel de neinteresanta si nepiperata ca intreaga experienta.

Si astfel se pierde foarte mult la X-Factor (nu mai zic nimic de cei trei din juriu care abia daca se vad si oricum nu au inspiratia lui Andi Moisescu sau sarmul antagonistic al lui Mihai, cu palosul lui cu tot). Si astfel mie nu imi place X-Factor, si astfel nu ma uit la el. E sec si inutil. Parerea mea.

Ma distreaza incredibil de tare faza asta care incepe sa prinda amploare, si anume “formatia Guess Who“. Ar mai trebui sa fie continuata cu expresia “va prezinta slagarul Pi2de” ca totul sa fie complet.

In cazul in care nu intelegi care e faza si de ce ma amuza atat de tare toata faza asta, totul e simplu: Guess Who nu e o formatie, Guess Who nu e o trupa, Guess Who este o singura persoana. Este foarte simplu. Foarte simplu.

Totusi, cel mai probabil gluma pe care a facut-o Grasu XXL pe piesa LaLa Song, cantata impreuna cu sus numitul Guess Who, in care zice “io sunt de la trupa Guess Who, scrie si pe-afis” va spori confuzia si mai tare. Cel mai probabil insa este doar o gluma bazata tocmai pe faptul ca “trupa Guess Who” sau “formatia Guess Who” ia amploare. Personal, am auzit-o si la stiri, desi una dintre regulile de baza ale jurnalismului e sa te documentezi inainte sa deschizi gurita, am citit-o si pe bloguri si am auzit-o si personal. Si sper sa n-o mai aud. Ca nici voua nu v-ar placea sa vi se adreseze cineva cu “domnii Cutarescu,” nu?

Bagati si niste LaLa song cu Grasu XXL de la trupa Guess Who acum: