Ce-i al neamțului, e pus de-o parte: Munchen (impresii de călătorie)

Ce-i al neamțului, e pus de-o parte: Munchen (impresii de călătorie)

Mestecând alene îmbucătura din prazul de la pachet, c-un ochi pe sticla de țuică din plasa de rafie – să nu mi-o șterpelească vreun nemțălău – am zis: “Civilizație acia, nană!”

Bine, momentul în care am ajuns în Munchen, momentul primului contact cu civilizația germană n-a fost 100% cum l-am descris mai sus, dar ideea e aceeași: nu degeaba vorbește lumea de civilizație, de altă lume, când se referă la Germania. Nu, chiar nu bat câmpii. E frumos pe-acolo. Dar să începem cu începutul…

Turnul ceasului din Marienplatz, una dintre atractiile principale
Turnul ceasului din Marienplatz, una dintre atractiile principale

Cum am ajuns acolo

În continuare, cu trenul. Am pornit din Viena la 10:30 și aproape 4 ore mai târziu, amețiți de viteza trenului (a urcat spre 300 km/h), coboram în Munchen. Toată nebunia costă 67 de Euro pentru două persoane, clasa a II-a, dacă îți iei biletul din timp. Noi l-am luat online, de la RailJet. Îl tipărești pe-o coală A4 și totul merge brici. A fost prima mea experiență cu un bilet cumpărat online și printat, am asudat până a trecut nașul. Dar totul a fost în regulă. Se poate și așa.

Unde am stat

Cazarea, ca de obicei, prin AirBnb. Munchen a fost cel mai scump oraș pe care l-am vizitat în excursia noastră – este considerat chiar unul dintre cele mai scumpe orașe din Germania – dar a meritat.

DSCF3180
O camera mare, cu suficient spatiu pentru somn la greu

De stat, am stat în casa unui tânăr care colindă lumea-n lung și-n lat (era în Bali când am făcut rezervarea, era prin altă țară când am ajuns) și procesul de cazare a fost în sine o aventură. Un fel de treasure hunt: ne-a trimis pe mail instrucțiuni, cu poze, cu săgețele, cu detalii cum să ajungem la apartament și cum să intrăm în posesia cheii. Care se afla într-un seif agățat de motocicleta sa, parcată în fața blocului. Cheie pe care am lăsat-o în același loc la plecare, fără a da ochii cu proprietarul. Prin țările civilizate, se pare, nu sunt toți îngroziți de hoți, ca ex-comuniștii de… noi.

DSCF3184
Doar ficat sa ai pentru atata alcool :)
DSCF3183
Daca nu bei, poti sa te joci…
DSCF3185
Deschizatorul de bere din perete

Era practic, după cum se vede mai sus, un studio mare, un “man cave” în devenire, o destinație perfectă pentru un student singur. PS2 și 3, jocuri, Apple TV pentru entertainment și o tonă de alcool. Plus un deschizător de bere în perete. De vis. Dacă nu călătorești cu familia.

Ce-am făcut și ce-am văzut

Înainte de a intra în detalii, vreau să spun că Munchen-ul era exact așa cum mă așteptam: sobru, impunător, curat și civilizat. Toate clădirile erau într-o stare perfectă, recondiționate, curate, reparate, de parcă fuseseră construite cu o zi în urmă. Nu urlau sirene apocaliptice pe străzi, nu claxonau mașinile, nu înjurau bijnițarii, scuipând coji de semințe. Nu, chiar simțeai că te afli într-un loc de oameni bine crescuți, cărora le pasă de ei și de cei din jur.

În Munchen, ai impresia că sunt mai multe biciclete decât mașini, decât oameni.

Și, Doamne, era PLIN de biciclete! Fete cochete în rochițe colorate, întorcându-se de la întalnire, cu buchetul de flori în coșul din față, barbați la patru ace mergând la muncă, bătrâni și copii, directori de firme și studenți… cu toții mergeau pe biciclete. Existau parcări pentru sute de biciclete, am văzut mii de biciclete, am rămas surprins. Piste speciale pentru biciclete (nu pe trotuar, intrerupte ici-colo de câte-un copac, ca la noi), oameni care NU mergeau pe pistele pentru biciclete, o nebunie plăcută, o senzație aproape ireală că într-un oraș atât de mare și atât de bogat lumea preferă bicicleta mult mai comodei mașini. Unora le pasă. De natură, de sănătate. Le pasă.

De remarcat cele cateva biciclete din dreapta...
De remarcat cele cateva biciclete din dreapta…

Și încurajat de atâtea biciclete, unde-a mers olteanu’? La muzeul/reprezentanța BMW, evident (aveau și-o bicicletă acolo, ha!)

DSCF3188 DSCF3198 DSCF3205 DSCF3212 DSCF3216 DSCF3224 DSCF3222 DSCF3229 DSCF3234

Am coborât apoi în Olympia Park pentru o scurtă plimbare și o vizită la spectaculosul Sea Life, unde spun ei că sunt peste 5,000 de specii de creaturi marine. Eu personal am fost impresionat, am adorat să merg prin tunelurile acelea, înconjurat de pești… a fost o experiență cu adevărat plăcută.

20150510_102253
Au o zona special pentru copii, unde pot pune mana pe diverse lighioane
20150510_101724
Pesti de toate marimile in habitate perfect realizate
20150510_102801
In anumite locuri, puteai intra sa vezi totul indeaproape…
20150510_103202
Nu este voie sa faci poza cu blitz-ul, dar ai suficienta lumina in jur…
20150510_104102
Sase cai frumosi
20150510_110225
O mica testoasa pentru Eric
20150510_110236
Niste mini-rechini
20150510_110354
Si un maxi rechin care balosea la noi, de sus…

Ne-am plimbat apoi prin parc, într-o zi suspect de călduroasă pentru o zi de mai în Munchen… O competiție de ciclism avea loc acolo, unde o mulțime de oameni încuraja participanții – iar un număr și mai mare stătea pe iarbă, la un picnic ad-hoc, sau pur și simplu la un pahar de apă/suc/bere cu prietenii. Culmea, niciun moș prin preajmă care să-i drăcuie că-i calcă iarba.

DSCF3255
Natura, frumusete si liniste. Lucruri la care nu ma asteptam in Munchen…
DSCF3260
Mancarea de strada, un deliciu
DSCF3262
Alina a mers pe currywurst cu cartofi prajiti
DSCF3264
Eu n-am putut spune “Nu” unui carnat de 50 de centimetri!

În ziua următoare ne-am întâlnit cu o prietenă veche mutată în Munchen de ceva timp. Ne-a plimbat printr-un impresionant centru al orașului, ne-a arătat piața imensă în care-și ținea Hitler discursurile, ne-a zis că este oarecum tabuu să-i pronunți numele prin zonă și ne-a dus să mâncăm cea mai bună înghețată din Munchen. Înghețată care și-a meritat reclama, deși am stat 15 minute la coadă. Dap, coadă la înghețată. 15 minute.

DSCF3296
Uriasa coada la inghetata. Si nu era gratis! :)
DSCF3300
Am devorat inghetata imediat ce-am luat-o, asa ca nu avem poze cu ea in intreaga-i splendoare. Dar serios a fost buna!
DSCF3269
Atractia zilei, spectacolul (care pe mine nu m-a prea impresionat) figurinelor din turnul ceasului.
DSCF3271
Marienplatz, inima orasului.
DSCF3275
Fantani, magazine scumpe, atractii… toate la cativa pasi unul de altul.
DSCF3289
Locul din care Hitler instiga masele si fuhreruia la maxim.
DSCF3303
Cu transportul, usor. Mai ales pentru Eric.

DSCF3285

DSCF3311

DSCF3309

Am zis că suntem viteji și că putem merge de-acasă până la palatul Nymphemburg pe jos. Aproape c-am reușit, dar după ceva mai mult timp decât anticipasem eu, Eric deja era obosit și a trebuit să ne întoarcem. Am văzut exteriorul palatului, am văzut minunăția de grădină din față, dar nu am mai apucat să-l vizităm (pe el sau și mai impresionanta grădină din spate). Materiale pentru următoarea vizită…

DSCF3333
Siguranta inainte de toate…
DSCF3334
Desi lung, drumul pana la palat a meritat fiecare pas.
DSCF3348
Uriasii pesti din rau. Ducks for scale.

DSCF3339

DSCF3344

DSCF3346

DSCF3350

DSCF3357

DSCF3366DSCF3367

DSCF3374

Ah, am găsit și locul de vis pentru un meci de baschet… Cred că-i oribil să joci acolo, umbrit de copaci, într-o zi călduroasă de vară…

Oribil. Pur si simplu oribil.
Oribil. Pur si simplu oribil.

Anecdotă

Practic, motivul pentru care această excursie a noastră a devenit realitate, a fost Ally. O mamică din Australia pe care Alina a cunosctu-o online (duh!) și cu care a legat o relație strânsă de prietenie. Ally a venit în Munchen în mai, așa că… hop și noi acolo.

Alina, prietena Ally din Australia si copiii. Intalnirea de 20 de minute care a stat la baza aventurii noastre.
Alina, prietena Ally din Australia si copiii. Intalnirea de 20 de minute care a stat la baza aventurii noastre.

Când ne-am întâlnit era ultima noastră zi de Munchen, dar prima a lor (după un zbor de 16 ore) – deci erau destul de zob. Ne plimbam agale pe lângă hotelul lor, când vedem o bicicletă lăsată rapid lângă trotuar de către o doamnă, care fuge înspre o mașină oprită în mijlocul străzii. Nu știu ce defecțiune suferise respectiva mașină, dar era clar că tanti și nenea șoferul avea nevoie de ajutor – lucru pe care l-a realizat întâi soțul lui Ally, un australian care lucrează în armată, și care a fugit să ajute. Evident, eu l-am urmat.

Nu mai fac masini nici nemtii cum le faceau odata...
Nu mai fac masini nici nemtii cum le faceau odata…

Și uite așa s-a întamplat ca, în inima Munchen-ului, un australian, un român și o doamnă care putea fi de orice naționalitate să împingă vreo 20 de metri o mașină germană care se stricase. Yup, nouă ni s-a părut amuzant.

În loc de concluzie…

Munchen-ul e frumos rău și tare cred eu că întreaga Germanie-i la fel. Scumpă, într-adevăr, dacă este să ne raportăm la cât se câștigă în România, dar fără probleme – cred eu – pentru neamțul obișnuit. Oferte extrem de variate în ceea ce privește mâncarea organică (la prețuri mai mici decât în România, paradoxal) și la mâncarea de supermarket în general, dar prețuri mari în rest. O abordare extrem de normală, mi se pare: produsele de bază – ieftine, mofturile – scumpe.

Dintre toate orașele vizitate, Munchen-ul mi-a rămas foarte aproape de suflet și se lupă tare cu Budapesta pentru titlul de orașul meu preferat din tot ce-am văzut eu la viața mea :)

Leave a Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.