Cea mai proasta alegere pentru cumparat lemne in Severin: Pal Dark

2

Ieri mi-am luat si eu botezul in ceea ce priveste profesionalismul si bunul simt al anumitor firme din Romania, mai precis minunatul meu Severin. In urma cu trei saptamani, o luna, am fost la tanti lucratoarea de la Pal Dark sa fac o comanda pentru cinci paleti de lemne – “palet” fiind denumirea generica pentru un metru cub de lemne frumos aranjate.

La inceput, tanti s-a aratat cam nemultumita de faptul ca vrem sa vina sambata (soferul, nu ea), ca e zi scurta, dar pana la urma a fost toul OK – pe 27 august la ora 13 urma sa primim lemnele. Toate bune si foarte frumoase.

Nota aiurea de inceput de articol, ca sa stiti de cine sa va feriti: Pal Dark sunt aia care au sediul pe colt, langa fostul restaurant Dunarea.

Asa… ieri vine data minunata, 27 august. Scoate Alina un scaun afara sa ne pastreze un loc chiar in fata beciului (unde urma sa punem lemnele), vorbeste cu un baiat care lucreaza ca zilier in piata sa ramana pana la ora 1 sa faca si el un ban cinstit si… asteptam. Si asteptam, si asteptam, pana pe la ora 3 fara ceva cand pun mana pe telefon si o sun pe tanti de la lemne, usor iritat.

Cucoana imi zice: “Vai, ca sa stiti ca avem multe comenzi, ca se intarzie la unele ca nu gaseste loc de parcare, ca sunt probleme cu descarcarea, ca bla bla bla.” O intreb daca mai ajung si la noi, in ciuda problemelor, dupa ce ma calmeaza Alina si-mi zice totusi sa nu renunt de tot la serviciile lor de cacat. Imi zice ca da, la ora 6 sunt la noi.

Si asteptam, impreuna cu baiatul tocmit, caruia ii dam bani de o bere, dar fara scaunul pus sa ne tina locul din fata casei fiindca a fost furat. Un scaun. De plastic!

Pe la 7 seara, deja clocoteam de nervi. Sun luuuung la tanti, care nu raspunde. Sun si a doua oara. A treia oara – toate rapide, una dupa alta. Cam pe la a patra sau a cincea incercare, tanti s-a prins ca sunt serios si-mi respinge apelul. Insist, insa imi da ocupat: vorbea cu cineva. Continui cu telefoanele pana cand o prind: “in 20 de minute e la tine soferul!”

Ca o mica paranteza, pentru ca aproape am terminat cu tanti bossul de la Pal Dark: a fost atat de nesimtita si lispita de orice doza de profesionalism incat a trebuit sa sun EU de doua ori pentru a afla ce se intampla. In mod normal, orice om cu cateva firisoare de decenta in cur ar fi sunat sa ma anunte ca a aparut o problema si ca intarzie. Probabil si-ar fi cerut si scuze, ca nu durea gura. Pe tanti o durea, pentru ca la nici unul din telefoanele mele nu si-a cerut O DATA macar scuze pentru problemele create.

Bun… si trec cele 20 de minute si nenea cu masina chiar ajunge. Aflu asta de la aceeasi tanti, care ma suna si imi zice ca a ajuns masina, dar nu stie soferul unde sa descarce. Ies in strada – in fata casei mele, nici o masina de leme. Ma uit in sus si vad tocmai in capatul opus masina de lemne. Ii zic lu’ tanti ca nu s-a dus bine, imi zice ca-i spune.

Dupa 30 de secunde ma suna din nou tanti: nu intelege soferul unde sa vina si are tupeul monumental sa-mi spuna sa ma duc eu la el, sa-i arat unde sa vina. Cu spume la gura, ii explic ca nu pot sa merg 500 de metri pana acolo, dar sa-mi dea numarul lui. Cam scarbita de lipsgypsya mea de intelegere, tanti imi da numarul soferului.

– Daca va uitati chiar in fata, ma vedeti, ii zic eu.
– Sunteti in rosu?
– Ei, da! Acolo trebuie sa veniti!
– Pai si cum ajung acolo?

De mentionat ca omul nu era complet tampit, intr-adevar intre mine si el era piata Mircea din Severin, care trebuia ocolita. Adica facea o data dreapta, o data stanga si gata – era la mine. Lucru pe care i-l explic si lui la telefon.

– Da nu pot sa vin pe strada Progresu?

Ii explic ca nu stiu care e strada Progresu si nici nu conteaza, pentru ca poate sa vina drept, face dreapta si apoi stanga si gata.

– Si daca n-am loc cu masina? Dom’le, eu nu mai vin, asta e.

Deja scoteam fum pe urechi. Am incercat sa-i explic, fara a folosi vreun cuvant urat, ca daca exista banuiala ca n-are loc cu masina, trebuia sa imi zica de la 1, cel tarziu. Nu sa ma lase sa astept pana la sapte, dupa ce mi-a stricat toata ziua.

Suparat, omul zice ca incearca, da’ el nu crede ca are loc. Eu ii zic sa incerce, sa vine unde suntem noi – eu si Alina in rosu, si baiatul care urma sa ajute cu descarcatul si aranjatul lemnelor. Intru in casa plin de nervi, ca nu cumva din instinct animalic sa-i dau cu un bolovan in cap omului de cum il vad.

Din casa, peste gard, vad masina trecand de casa noastra. Ma gandesc ca omul e chiar tampit si a considerat ca nu e loc – pana la urma, avea o obsesie cu chestia asta. Ies afara dupa ce mai stau vreo 30 de secunde sa trag o gura de aer. Baiatul care era cu noi se dusese sa afle ce se intamplase (boul parcase in capatul strazii).

– Cica n-a stiut ca trebuie sa opreasca aici (unde stateam cu totii), fiindca nu i-am facut semn.

O fi zis ca stam la misto in fata altei case, probabil.

Ma rog… si vine omul, si descarca paletii de lemne, si ma duc si eu la el. Ii zic ca ne-a cam stricat ziua, ca a intarziat ceva – cate lemne a avut de dus daca a durat atata.

Ma, si-mi incepe omu’ sa-si verse sufletul si sa-i umple gura, curu si frigideru lu’ tanti de la Pal Dark ca-l tine sambata pana la ora aia, de pomana. Care comenzi, care intarzieri? Nu avusesera, de fapt, lemne, si a trebuit sa astepte sa vina. El, nervos la sediu, noi, nervosi acasa.

In cele din urma, nu si-a cerut nimeni scuze, dar o anumita tanti si pana intr-un punct un anumit sofer au primit urari de bine de la un fost client. Fiindca asa se fac afacerile in Romania!

2 COMMENTS

  1. avand in vedere ca vorbesti chiar de concurenta mea…chiar m-am distrat la povestioara ta :)))

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.