Chiar ti se schimba radical viata dupa ce ai un copil?

3

Nu, nu-s toate bune si frumoase dupa ce devii parinte cu bucatica aceea de om razand cristalin mereu, amuzandu-te cu fetisoara lui de ingeras, facandu-te sa te simti mereu in al noualea cer. Nu, realitatea este complet diferita, cu haine si jucarii si hartii rupte aruncate peste tot, cu sertare deschise si trantite mereu si mereu si mereu, cu nopti nedormite, cu tipete si urlete si scandaluri carora nu le gasesti o explicatie, cu toate programele posibile daca complet si ireversibil peste cap.

Chiar inainte sa incep sa scriu acest articol, lucram la un altul pe un alt blog. Un articol care avea, cam ca toate actele de creatie, nevoie de atentia mea completa, un lucru pe care pana de curand nu imi era greu sa il obtin. Chiar inainte sa incep sa scriu articolul, insa, Eric tipa pe hol. Sau in camera lui, sau Dumnezeu stie unde – cert este ca atunci cand un copil vrea sa faca zgomot, poate! Radea vreo 20 de secunde, apoi incepea sa planga, pentru a rade din nou putin inainte de a plange din nou. Mood swings la cel mai inalt nivel!

Si nu poti sa-i spui copilului sa nu mai rada. Nici macar sa nu mai planga, sa nu mai tipe. Oricum nu te asculta.

Deci… chiar ti se schimba viata dupa ce ai un copil? O, DA!

Acum cateva zile am racit si eu, de cand ma stiu, am un remediu clar pentru raceala: ma ingrop in pat, pe sub plapumi si tone de servetele pline de muci, cu 15 cani de ceai in juru-mi, stau la caldura si ii ofer corpului odihna de care simt ca are nevoie. Ce faceam eu acum, la prima-mi raceala alaturi de Eric? Eram tras de deget prin casa, sa vad papucul de pe hol sau cine stie ce gunoi invizibil care imi fascina copilul. Ceaiul fierbinte? Imediat se raceste cand schimbi un scutec unui copil care nu are schimbatul scutecelor prea sus pe lista de activitati preferate.

Eu sunt o persoana destul de tipicara. Am lucruri pe care le fac intr-un anumit fel pentru ca asa trebuie facute. Am o anumita rutina pe care o respect cu sfintenie. Am nevoie de timpul meu, doar pentru mine, pe care mi-l iau exact atunci cand trebuie. Eu sunt un amalgam ciudat de bune si de rele, de superstitii si rute prestabilite, de lucruri ce trebue facute intr-un anumit fel, la un anumit moment.

Ma scuzati – eram.

Nicio rutina nu poate exista atunci cand ai un copil. Totul se schimba, tot ceea ce faceai inainte si parea natural, de la privitul unui episod din serialul preferat pana la a-ti face o cafea devine o intreaga aventura cand ai mogaldeata aceea plina de energie pe langa tine. Si da-i si fa cafeaua tinandu-l in brate, incercand sa ii legi siretul in acelasi timp in care, cu aceeasi mana, il opresti din a-si da jos celalalt botosel. Si tot asa.

Fiindca lucrez destul de mult si stau cu ochii in calculator toata ziua, sunt destul de obosit. Vacantele pentru mine erau momentul suprem de relaxare: 7 zile in care leneveam non stop, dormeam 16 ore pe zi, beam si ma relaxam. Eram eu si briza marii, sezlongul si apa rece.

Cand apare copilul, tu nu mai contezi. Este foarte posibil ca lucrurile sa se schimbe usor in timp, pe masura ce creste si poti sa te intelegi cu el cat de cat, dar sunt convins ca mereu vor apare lucruri noi si probleme noi si viata ta nu va mai fi vreodata ce a fost.

Si vei ceda psihic. Dupa ce nopti la rand nu vei dormi, dupa ce trei zile nu-ti vei putea face un dus, dupa ce nimic din ceea ce vrei tu sa faci pentru tine nu se va mai putea face si in schimb va trebui sa fii mereu alaturi de el, de copilul tau, vei ceda. Dar stii care-i faza cea mai tare in legatura cu copilul? Nu-l poti da afara pe usa. Nu-l poti inchide in camera lui si ignora complet pentru 30 de minute. Este un maraton la care te-ai inhamat si pe care trebuie sa-l termini.

Si adevarul este ca, desi mai cedezi nervos, desi iti mai trantesti, pe furis, capul de usa si numeri picaturile de vopsea de pe perete, iti dai seama ca, desi tu nu mai contezi, exista un motiv intemeiat pentru asta. Si cand iti vezi copilasul razand spre tine, cu ochii lui mari si curiosi, uiti de toate relele pe care, pana la urma, tu ti le-ai introdus in sistem.

Voi retine probabil cuvintele nasei noastre, cuvinte care descriu perfect care-i treaba asta cu copiii si cum iti schimba ei viata complet. Razand, cu o combinatie de fericire suprema si doi pasi pana la “complete meltdown,” nasa noastra ne-a zis, cand i-am zis ca Alina a ramas insarcinata:

“E asa frumos sa ai copii, veti vedea! Eu de sase ani n-am mai dormit bine nici macar o noapte, dar vei fi asa fericita!”

E un paradox ciudat, pana la urma. E un fel de old ways vs. new ways. E pasul final pe care trebuie sa il faci pentru maturizarea completa. Nu, nu vei mai iesi in oras cand vrei, unde vrei, cu cine vrei. Nu, nu vei mai putea sa te bucuri de iesri romantice cu sotul/sotia/iubitul sau iubita, nu vei mai putea face o sumedenie de lucruri pe care le faceai inainte fara probleme. Iar pe cele care le vei face in continuare, le vei face altfel.

Ti se schimba complet viata dupa ce ai un copil? Categoric! Este greu? AOLEU! Merita? Cu siguranta!

3 COMMENTS

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.