Cum mi-am făcut eu nevoile, românește, în Viena

Cum mi-am făcut eu nevoile, românește, în Viena

Mă, sincer, am vrut ca titlul acestui articol să fie “Cum m-am căcat eu românește în Viena,” dar m-am gândit că nu-i chiar profi să ai căcat în titlu. În articol zic că-i ochei, mai ales dacă-i amuzant, nu?

Mă rog, acestea fiind zise, luăm o scurtă pauză de la jurnalul de călătorie al celor 30 de zile prin Europa și trecem la întâmplări tragico-comice petrecute, evident, în Viena. Una principală, zic, pe care o consider cireașa de pe tortul dezamăgirilor din acest oraș, și una măruntă, dar tot de căcat… Pardon, rahat.

Nu știu alții cum sunt, dar eu când tre’ să-mi fac nevoile într-un loc public… nu pot. Chiar și-acasă, dacă simt că-i cineva prin zonă, anumite funcții ale corpului meu se blochează instant și permanent până când pericolul este eliminat. Nu contează că-i treabă mică sau treabă importantă… pur și simplu nu pot.

Cred că toate detaliile din paragrafele anterioare vă sugerează pe unde se îndreaptă povestea asta, așa că hai să n-o mai lălăim, și să intrăm direct în miezul problemei:

După cum am zis, Viena nu mi-a plăcut prea mult, iar cireașa de pe tort mi-a venit taman la plecare. Când, ajuns în gară, simt cum mă taie-o căcare d-aia de mă lua cu transpirații. 30 de ani cât am eu în momentul ăsta, am reușit să țin în mine orice porniri de-acest gen, dar acum simțeam că vine momentul dezvirginării: urma să-mi golesc colonul într-o toaletă publică. Într-o gară super aglomerată. În Viena.

Mi-a luat ceva până am găsit ce cred eu că era doar una dintre numeroasele toalete de-acolo. Am băgat 50 de cenți-ul să intru la căcăstoare, am intrat într-una dintre cabinele de probă (aia din mijloc din cele 3 existente), mi-am amenajat spațiul – de altfel foarte curat – cum am putut mai bine și m-am așezat. Știam că nu e decât un nenea lângă mine. Din mișcările ce se auzeau, părea că se pregătește să plece. N-a ieșit nimic din mine cât a stat acolo, dar din fericire n-a stat mult. Am auzit apa la chiuvetă. Uscătorul. Ușa.

Plecase. Incredibil, rămăsesem SINGUR într-o baie publică, în Viena, în gară. De vis.

Exact ca sexul, visul meu a durat vreo 3 secunde. S-a deschis ușa. Gălăgie mare. Intră două persoane. În șiel mai dulșe grai moldoviniesc, aud:

– Băi, să vezi șe mă cac aicia, c-am plătit 50 de cenți! (n.r. S-ar putea să fi fost 1 Euro, nu mai rețin exact)

Bunii prieteni intră fiecare într-o cabină: unul în stânga mea, altul în dreapta. Și încep discuția:

Băi, ti cași?
Mă cac, bre. Tu?
Băi, să nu ti-așezi pe weceu, bă, că faci bube la cur!
Nu m-ășiez, bre!

Și continuă să discute în aceeași temă. Eu deja eram transpirat tot, ma durea burta de nu mai puteam. Corpul voia, mintea îmi bloca pornirile. Simțeam că înnebunesc, așa că mi-am infipt degetele adanc în urechi, mi-am repetat obsesiv: “nu mai e nimeni aici, nu mai e nimeni aici” și, din fericire, am reușit să dezlănțui apocalipsa. Eliberare, fercire.

Dau să mă șterg. Vecinul din stânga:

Gata, te-ai căcat?
Nu eu, vine răspunsul.

Mă fac mic, grăbesc procesul. Trag apa. Vocea din dreapta:

Gata, mă, te-ai căcat?
Nu… Cred că mai e cineva aici…

Și-am fugit. Ulterior, mergând spre tren, i-am și văzut pe colegii mei de coșmar. Sunt convis că erau ei. Bronzați bine și mustăcioși, burtoși și ciobani. Fumau și beau cafea. Se căcaseră.

*****

Si pentru că unde-i loc de trei căcari aproape simultane, mai e loc de una – tot în Viena. Tot a mea… dar nu chiar.

Pentru că da, a mai fost una de rahat, tot la plecare: la plecarea din grădina zoologică de data asta. În imensa grădină zoologică din Viena, de fapt, printre mii de oameni aflați acolo, dintre sutele de păsări care zboară pe-acolo, din infinitele momente în care o astfel de pasăre se cacă din zbor, ia ghiciți cine s-a aflat fix în drumul găinațului?

Dap, eu! Și nu oricum, să chicotim, ci fix o fleașcă mare și puturoasă de balenă zburătoare, exact în creștetul capului. Noroc, noroc, dar p-ăsta l-aș fi dat altcuiva…

6 thoughts on “Cum mi-am făcut eu nevoile, românește, în Viena”

  1. Amuzanta povestea, te salută un fost partener de discuții pe care e foarte probabil să-l fi uitat, deși că forumul unde am activat, nu. Sau poate mă înșel…
    hanuancutei.com
    Să fii sănătos și iubit!

      • Genicon, tată, am încercat-o și eu pe asta cu blogul. L-am mine n-a mers. N-am decât 40000 de view-uri din mai 2015 și 0 (zero) commenturi. M-am băgat pe ceva mai hard corde/haarp cord – am scris o carte. Am trimis mai înainte mail-uri editurilor și aștept, poate-poate pică ceva. Dacă ai știi de câte ori te-am pomenit încă de prin 2008 că nu mai activezi pe HanuAncutei.com…
        Acuma e pustiu acolo, e o ruină, deși erau momente când n-aveai loc să arunci un ac, iar eu veneam cu trenul din județul Covasna până în județul Brașov ca să stau la o sală de internet-caffe, și jur că nu mă plictiseam chiar de stăteam și câte 7-8 ore.

        Aruncă rogu-te un ochi și pe pagina mea
        https://marian-rughinis.blogspot.ro/
        și poate îmi găsești o explicație simplă, nu sociologică ,despre motivul din cauza căruia blogul meu are rezultatele astea dezastruoase. Te salut și poate ne mai citim!

  2. Da, frumoase vremuri! Le voi tine minte mereu, au fost o importanta parte din viata mea (si a multor altor persoane). Ce sa faci, insa? Li s-a dus vremea, vin alte lucruri, care o sa treaca si ele si tot asa… Dar tin minte si eu cum trebuia sa merg la internet cafe in Bucuresti, cand eram la facultate, zi de zi, sa vad ce s-a mai scris. :)

    Referitor la blogul tau, cred ca principala problema este lipsa unui domeniu al tau: blogurile pe .blogspot sau .wordpress nu prea sunt luate in seama de Google din cauza ca multi au facut spam cu ele. Neaparand in Google, greu sa il viziteze lumea. 40,000, chiar daca pare putin, sa stii ca nu este deloc rau! Cu comentariile mereu va fi greu :) Poti sa-ti iei un domeniu al tau, un .com costa maxim $12 pe an, dar gasesti oferte reduse peste tot – apoi il poti atasa blogului pe care il ai, direct in Blogger, fara sa fie nevoie sa platesti hosting. Gasesti pe Google detalii.

    Un alt detaliu ar putea fi ceva ce se numeste SEO (optimizare pentru motoare de cautare). Daca vrei trafic din Google, fara optimizare titluri si keyworduri (adica sa scrii teremenii pe care ii cauta lumea), mai greu sa creasca blogul.

    Daca nu, merge si fara domeniu personal, dar gaseste bloguri pe care iti place sa le citesti, comenteaza acolo si cel mai probabil lumea iti va vizita blogul si va lasa comentarii. Asa se stabilesc relatii, si e cat de aproape de HanuAncutei pe cat se poate azi :) Da share pe Facebook, promoveaza-te si incet-incet (sau mai repede) vin si raspunsurile. Dar sa nu te astepti la discutii foarte intense, lumea rar mai sta sa comenteze zilele astea, din pacate.

Leave a Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.