De trei ani online, de capul meu

2

Pe 3 septembrie anul acesta se implinesc trei ani de cand sunt online, de capul meu, fara un sef direct care sa ma streseze, fara un program batut in cuie si fara inventat de invoiri cand pur si simplu nu am chef de scris. Pare incredibil cand stau si ma gandesc cum a inceput totul si cat de repede a trecut, totusi, timpul…

Acum trei ani, cand lansam site-ul respectiv impreuna cu George, eu fiind proaspat trecut prin minunata experienta Softpedia unde practic mi-am pus bazele ca jurnalist online si “am furat” meresie, eram convins pana in maduva oaselor ca dupa ce vom munci cateva luni, vom scoate zeci de mii de dolari pe luna si ne vom bucura de o viata lipsita de griji.

Vreo sase sau sapte luni mai tarziu, cu George AWOL de ceva vreme si cu nervii intinsi la maxim, primeam primii bani ai muncii depuse: 300 de dolari. Dap, o medie de 40 de dolari pe luna, cu undeva intre 8 si 12 ore muncite zilnic. Nu chiar jobul de vis, ar zice lumea.

Dar am continuat, am crezut in visul meu, am fost convins ca se poate merge mai departe si se poate obtine mai mult. Am fost pe punctul de a ceda nervos de mai multe ori, deprimat cand vedeam ca in ziua precedenta nu facusem decat 40 de centi, dar am reusit sa ma tin tare. Sa lucrez in continuare, sa invat in continuare, sa aflu ce trebuie sa fac si cum trebuie sa o fac pentru a-mi aduce oameni, pentru a spori profitul, pentru a face ceva. Am avut noroc in mai multe randuri, incepand cu familia care m-a sustinut si a avut incredere in mine si a sperat ca intr-adevar ma voi putea intretine intr-o zi din asta; am avut noroc pur si simplu, cand am vazut-o pe Alina jucand FarmVille si articolele pe acea tema, la acea vreme, mi-au adus pana la 20,000 de vizitatori pe zi… si am avut noroc cu schimbarile pe care le-am facut, care s-au dovedit mereu inspirate. Pana la urma, munca fara strop de noroc nu-ti garanteaza succesul…

Iar astazi, cu cateva zeci de bloguri noi la activ (dintre care majoritatea proiecte moarte imediat dupa inregistrarea domeniului, iar multe altele aflate intr-o permanenta coma profuna), tot la primul site imi este inima, ca la un copil de care am avut grija din prima zis si alaturi de care am invatat sa traiesc. E drept, am gresit mult cu el, mi-am pus sperante infinit prea mari in el, dar este al meu si in continuare este cel mai vizitat site pe care il am. Nu este cel mai profitabil, chiar daca a trecut peste imensa suma de 40 de dolari pe luna, este inca la milioane de ani lumina distanta de visul meu – acela de a face zeci de mii de dolari pe luna cu el, dar este acolo si, impreuna cu toate celelalte siteuri pe care le am, imi da voie sa stau acasa, fara stressul provocat de un sef si cu siguranta ca pot sa-mi iau liber cand vreau, sa fac ce vreau. Iar asta, pentru mine, conteaza enorm.

Sunt de trei ani online, de capul meu. Oricine poate face asta. Nu e nevoie decat de enorm de multa munca, enorm de multa disciplina – pentru ca “fac ce vreau” trebuie sa coincida si cu “vreau sa muncesc” – rabdare cu carul si, evident, noroc. Si peste trei ani poate veti sta si voi in fata calculatorului, fericiti, bucurosi ca ati putut. Chiar daca nu e vorba de zeci de mii sau multe mii de dolari pe luna.

2 COMMENTS

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.