Fac pishu pe filmele voastre (eu nu vorbesc urat)

0

Este urat sa faci pishu in munca unei persoane, este cu atat mai urat sa faci pishu in munca mai multor persoane. Dar uneori nu poti face nimic altceva – rezultatul muncii lor nu este decat caca. Si cu totii stim ca pishu fara caca nu se exista.

Ca orice posesor de burta, pat, soba pe lemne & calculator in fata patului, sunt mare devorator de filme. In general imi plac filmele alea de toata jena in care zombii invadeaza cine stie ce locatie (sau extraterestrii, sau insectele, sau alti monstri). Apoi imi plac filmele alea de actiune, de la comercial la foarte comercial si abia apoi SF-urile de duzina si fantasy-urile. De asemenea, ma dau in vant dupa toate filmele care ajung in Box Office, atata timp cat nu o au ca actrita principala pe Meryl Streep (Dumnezeu sa ma ierte daca i-am regulat numele) sau sunt comedii romantice.

Acestea fiind zise (si complet inutile in acest monolog, da’ stiu ca aveti o tona de timp de pierdut oricum), eu vreau sa trec acum si sa fac pishu in Where the Wild Things Are. Aka this movie.

Acum ceva vreme, din aceleasi motive ca cele enumerate in prima propozitie din paragraful numarul doi, mi-am nascut film de review-uri de filme – care a avut o viata la fel de scurta precum succesul lui, in special datorita faptului ca mi-am dat seama ca nu e chiar floare la ureche sa porcai filme in limba engleza. Oricum, in perioada aceea, un film foarte “hyped” era Where the Wild Things Are, o adaptare dupa Maurice Sendak (whoever the fuck he is). Parea o tzar’ fantasy, deci interesant. Asa ca l-am memorat.

Fast forward pana ieri seara. Stau cu Where the Wild Things Are pe monitor, vesel ca o ciocanitoare. Dau play si incep sa sufar: un drac de copil, probabil cu putin mai multe probleme psihice decat ceilalti, o arde in general singur si are crize de fiecare data cand cineva vrea sa se joace cu el. Merita doi pumni in freza si o nuia in cur, dar peste ocean nu e politically correct sa pocnesti micutul monstru.

Care monstru intra adanc in cotloanele imaginatiei sale si porneste intr-o calatorie peste mari si mari si mari intr-un taram de basm dar cam neinspirat in care traiesc vreo sase monstri stupizi si tristi la fel ca si copilasul nostru (imaginati-va ochi pisaciosi, mai ceva ca ai fetei din Twilight). Si da-i cu filmu’, da-i cu o joaca de-a dreptul barbara (care e politically correct, se pare) get batai cu bulgari de pamant (!!!), rupt de maini, ciocneli cretine si alte faze jucause care probabil erau stupide si pentru copiii lu’ nenea lordu’ francez din familia de Neanderthal.

Si dai cu monstri, si dai cu plimbarile, si dai cu problema inchipuita, mai arde-o cu cate o criza de nervi… si gata. Zi-le “papa” la toti, intoarce-te acasa unde mama te asteapta cu bratele deschise si arde un “the end” pe ecran. Apai sa nu faci pishu in el de film?

Si daca as fi fost in stare sa-mi pastrez calmul si sa trec peste (la urma urmei nu a fost si nu va fi singura ora si jumatate pe care am irosit-o), m-au innebunit doua lucruri: Where the Wild Things Are are o medie de 7.7 pe IMDB (in momentul in care scriu, dupa 15434 voturi) iar unul dintre dashteptii d-acolo trage o concluzie de om intelept, ceva de genul: “those who say they didn’t like the movie didn’t understand it”.

WHAT THE FUCK?

Trebuie sa fii retard de-a dreptul sa nu intelegi un astfel de film (care, intre noi fie vorba, nu e un ocean de subtilitati, sugestii si sentimente adanc ascunse printre hemoroizii din film). Dar asa tre’ sa fie lumea, patura superioara, inteligenta si boema. Si ori iti place, ori esti prost. Apai sa fac pishu si pe voi, ma!

Peseu si update in acelasi timp: Acel “voastre” din titlu este un “voastre” generic. Ah, si daca am o tona si 400 de kilograme de greseli in text e din cauza ca sunt obosit, da? Noi stim sa scrim!

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.