A trecut ceva timp de când am văzut Pula și, bine-nțeles, cam toate glumele proaste la care mă gândisem vis-a-vis de nefericitul nume (cel puțin pentru noi, românii) al micuțului orășel croat s-au pierdut prin colțurile umbrite ale memoriei mele. Din fericire, partea cea mai importantă: părerea mea despre oraș în sine încă îmi este vie în memorie și voi împărtăși cu voi experiențele din și părerile mele despre Pula, Croația.

Drumul spre Pula a fost absolut demențial: am pornit cu autocarul din Trieste și ne-am bucurat de unul dintre cele mai spectaculoase și aproape ireal de frumoase drumuri pe care am mers vreodată. Din munți cu vedere panoramică asupra marii sau râurilor întortocheate, până la “mare cât cuprinde” (ca în poza de mai jos), le-am trăit pe toate și, fără să exagerez, pot zice că drumul însuși mi-a umplut inima de bucurie.

Când am ajuns în oraș, primul lucru pe care l-am realizat era că ceea ce citisem despre el – și anume că te ține mereu în formă datorită scărilor și pantelor pe care le ai de urcat – era complet adevărat. Cam așa arăta, de exemplu, druml de la căsuța în care eram cazați până la una dintre străzile principale:

Exact așa cum a stat treaba cu toate cazările noastre din timpul acestei excursii prin Europa, ne-am găsit o căsuță tare frumoasă și ieftină prin AirBnb. Curticica a fost bonusul extrem de binevenit de care ne-am bucurat enorm:

Și camerele în sine arătau bine, având strictul necesar. Ba chiar am avut parte de o gazdă tare atentă și prietenoasă, care ne-a întins un covoraș și l-a umplut cu jucării pentru Eric – iar el tare s-a bucurat de treaba asta:

Camera plină de jucării l-a ținut ocupa o vreme
Bucătăria era micuță, dar complet echipată și funcțională

Interesant la întreaga țară este că, inclusiv apartamentele oferite la închiriat pe AirBnb au regim hotelier. De exemplu, locul în care am stat noi era cotat la 3 stele. Trebuie să le dai copii după buletin proprietarilor, care te vor înregistra… treaba lor pe unde. Nu știam acest lucru înainte să ajung acolo, dar parcă oferă deja un plus de siguranță toată treaba asta.

Bine-ntles că siguranța nu trebuie luată pe de-a gata! Chiar în prima zi ne-am pomenit cu un oaspete complet neașteptat, care se ascundea sub canapea și pe care l-am deranjat când am mutat-o, să lipim paturile:

Scorpionul din imagine, surprins pentru eternitate după ce a făcut cunoștință cu talpa de cauciuc a pantofilor mei (dar înainte de a afla că sunt specie protejată în Croația, deci n-ai voie să îi ucizi), era uriaș cam cât unghia de la degetul mare, dar mult mai înfricoșător. Mă amuz acum amintindu-mi de el, și cum am glumit inițial zicându-i Alinei: “Uite, un scorpion!” doar pentru a mă uita de aproape și a fi îngrozit văzând că exact asta era… dar patru zile cât am stat acolo, am dormit cu lumina aprinsă și cu un ochi pe jumătate deschis…

Cum e Pula?

Deși nu are o frumusețe ieșită din comun, deși nu te face să caști ochii cu mărimea ei, Pula este suficient de tare încât să te simți bine acolo. Principala atracție a orașului este Colosseumul, o construcție cu adevărat impresionantă construită în perioada 27 Î.d.C – 68 D.C. de către romani și care este una dintre cele mai bine păstrate asemenea construcții din lume.

Numit “Pula Arena,” colosseumul are o capacitate de 70,000 de persoane
Gigantic, impresionant… colosal
Spațiile verzi de lângă Colosseum cu siguranță sunt pline de oameni când au loc mari concerte sau alte evenimente în Arenă.

În zona de “centru vechi” a orașului, avem o stradă pietonală și extrem de aglomerată, plină de magazinașe cu suveniruri, cafenele și restaurante și tot felul de alte business-uri drăguțe, numai bune de luat ochii (și, mai ales banii) turiștilor.

Poarta ce marca intrarea pe strada turiștilor. Din păcare, surprinzător, este singura fotografie pe care o am din zonă.

Am găsit spații verzi frumușele în oraș, dar destul de sărăcăcioase, din punct de vedere al vegetației. Părculețul care se afla apropae de locul în care eram cazați – și aproape de inima Pulei, avea un loc de joacă pe care Eric l-a apreciat tare mult, dar care ne-a plăcut și nouă căci avea vedere spre mare. Chiar tare:

Marea în fundal, biza… perfect!

O hartă a orașului chiar la întrarea în parc + fântână pe care guguștiucii o adorau.

Un mic off-topic legat de parenting: ce mi-a plăcut în mod deosebit la croați – la fel ca în toate orașele vizitate – a fost faptul că părinții sau însoțitorii copiilor mici stăteau aproape de plozii lor, aveau grijă de ei și nu aplicau sistemul românesc de stat pe bancă la 5 kilometri distanță și vorbit cu baba Floarea, ignorând complet copilul sau strigând din când în când la el să se potolească.

Revenind, iată alte “bunătăți” văzute în cele patru zile petrecute în Pula:

Fortăreața orașului, încă păzită de tunuri

Un muzeu… farmaceutic
Gazda noastră nu avea internet, așa că am profitat din plin de internetul gratis pe care l-am avut aici. Și nici nu arăta rău zona!
Vedere spre oraș din fortăreață
Și vedere spre mare din fortăreață
Un monument dedicat victimelor fascismului

La plajă în Pula, Croația

N-am vizitat orașul în cea mai bună perioadă a anului (mijlocul lui mai), așa că n-am apucat să ne bucurăm prea mult de apă și plajă. Am făcut o vizită de câteva ore acolo, dar bătea vântul și nici nu se putea pune vorba de testat apa.

Pietricele, pietricele… dar tot frumos!

Pula are o frumusețe naturală când vine vorba de oferta plajelor. Cam ca toată Croația, este mai mult stâncoasă decât cu nisip fin – deși era o zona amenajată cu nisip prin preajmă.

Un lucru e clar: dacă vrei mare, soare, plajă… nu merge în Pula fiindcă lumea asta și chiar Croația are oferte mult mai bune. Dar dacă ajungi acolo – Pula fiind un oraș de tranzit spre restul Croației – poți să mergi pe jos din centrul orașului la plajă pentru câteva ore de soare și bălăceală. Nu cred ca este extre de aglomerat acolo nici în timpul sezonului!

În concluzie

Așa cum am zis încă din titlu, mie i-a plăcut Pula și, cu siguranță, dacă ai șansa să o încerci, îți va plăcea și ție. Nu este un oraș spectaculos: cele patru zile pe care le-am petrecut acolo au fost mai mult decât suficiente pentru a vedea și revedea de câteva ori cam tot ce are el de oferit ca și atracții turistice, dar nici nu pot zice că mi-a displăcut.

Orașul în sine nu este unul turistic, dar tot are o ofertă variată – de la mâncare la locuri de petrecut timpul – pentru turiști. Prețurile mă așteptam să fie mai mici decât au fost. Deși sunt mai mici decât în țările mai din Vest, mi s-au părut destul de ridicate pentru o destinație pe care o consideram mai budget. Se apropie ca și costuri de Italia – pentru că numai ce veniserăm de-acolo, ceea ce este surprinzător. Există cerere, e clar, că altfel ar face discount-uri.

Locul nostru preferat din Pula, chiar în fața casei.

N-a fost unul dintre orasele mele favorite, poate și din cauza vântului care a suflat mai mereu, a scorpionlui și a lipsei acelui “ceva” al orașului, deci nu m-aș mai întoarce neapărat acolo, dar dacă aș avea ocazia să vad din nou Pula, aș face-o cu plăcere.

2 COMMENTS

  1. haha,misto articol…
    n-am stiut ca se fac bani din bloguri,interesant,felicitari.
    este adevarat ce scrii despre romani,murdari,smenari si needucati,multi dintre ei,te sufoca…
    am ajuns pe blogul tau cautand drobeta unde mi-am planificat o vacanta de cateva zile.
    daca-ti place sa te plimbi,cui naiba nu-i place,sa nu ocolesti luxemburg, southampton-spitfire museum si tudor s house museum-,winchester-catedrala si muzeele gratis de vazut-,key west-casa lui hemingway-…eu mai nou m-am indragostit de manhattan.
    lumea e minunata de calatorit prin ea, sa mai scrii,ai talent,eu sunt lenesa.
    all the best!

    • Multumesc pentru recomandari, Cris. Desi inca sunt in Drobeta Turnu Severin, am cam lancezit cu informatii despre oras – dar voi schimba lucrurile astea in curand – sa speram ca in timp pentru calatoria ta aici.

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here