Institutiile statului functioneaza impecabil

1

In ultimele doua saptamani am alergat ca nebunul dintr-un colt in altul al orasului in provocarea vietii mele: aceea de a obtine toate actele de care bunica mea are nevoie pentru incadrarea in grad de handicap – o masura, se pare, numai buna pentru cei care au suferit un accident vascular cerebral. Dar nu alergaturile stupide si cerinta generala de a te prezenta cu bolnavul la diferite cabinete medicale (asta in cazul in care majoritatea batranilor cu AVC sunt nedeplasabili, unii chiar paralizati) m-au innebunit – cu astea te obisnuiesti o data cu varsta si cu acceptarea statutului de cetatean al Romaniei.

Ce m-a socat de-a dreptul, intr-un mod tragi-comic a fost intamplarea de la comisia sociala, unde trebuia sa ridic, evident, niste acte. Am ajuns acolo, m-am bucurat ca n-a trebuit sa astept ca in alte parti 50 de minute, am luat actele si mi s-a zis: “Du-te la magazinul cutarita, fa o copie xerox la acte si adu-le inapoi ca trebuie sa pastram un exemplar. Noua ne trebuie fara stampila, dar tie cu stampila, asa ca iti punem stampila cand te intorci”.

O masura explicabila, imi zic, constient ca multi ar lua actele si nu s-ar mai intoarce cu copia, ca asa-i romanul. Asa ca merg cu perpedesu’ meu din 84 vreo 3 minute (acceptabil adica), trag xeroxul, ma intorc fericit. Nenea imi pune stampila si ma pregatesc sa plec, cand pica bomba: “Acum du-te si fa copie la exemplarul cu stampila!”

Pentru ca da, asta este Romania. Pentru ca nu imi explic ca ar fi fost mare deranj pentru acea institutie a statului sa pastreze un xerox – sau doua, sau o suta – cu stampila cu tot (pana la urma, era stampila lor, nu a mea). Pentru ca, mai departe, nu imi explic de ce nu puteau scoate din start la imprimanta doua exemplare. Pentru ca, si mai departe, nu imi explic de ce o institutie a statului in care se pompeaza cu siguranta n miliarde pentru imbunatatiri, nu isi permite un Xerox – daca nu gratuit, macar contra cost. Pentru ca, in general, se petrec lucruri absurde, inexplicabile in tara asta. Pentru ca, pana la urma, am putea sa plecam toti si s-o lasam asa, sa se conserve, ca un monument al imbecilitatii…

1 COMMENT

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.