Vacanta, in sfarsit! Daca pentru unii vacanta inseamna mare – Costinesti sau Halkidiki, Nisipurile de Aur sau Kusadasi, pentru mine vacanta anul acesta inseamna Herculane. Nu neaparat din cauza unei iubiri imense ce i-o port statiunii de la doi pasi de casa, ci din cauza ca anul acesta era planificat unul fara vacanta, dar o “schimbare brusca de inima” (cum s-ar traduce la TV englezescul “sudden change of heart”) ne-a facut sa impachetam in graba niste haine si sa plecam pentru cateva zile la Herculane.

Herculane care nu mai este aceeasi statiune balneara de acum cativa ani care mustea de bosorogi reumatici si intepeniti de spate veniti sa-si curme suferintele – nu ca nu ar mai vrea, ci pentru ca anul acesta, probabil primul de cand a avut Ceausescu prima erectie in fata Lenei, nu au mai primit cupoane de vacanta. Intr-un fel normal, ca tre’ sa stea acasa sa ridice diguri, sa-si pazeasca locuinta de viitura, nu?

Trecand peste asta, pot spune ca sunt satisfacut pana in varful degetului mic de vacanta mea la Herculane, desi nimeni sau doar foarte putini dintre prietenii mei reusesc sa inteleaga cum de prefer Baile – marii. Dar le prefer pentru liniste, le prefer pentru aerul curat, le prefer pentru somn si relaxare, pentru masajul exceptional, le prefer pentru strandul cu apa termala urmat de o bere la halba cu 2,5 lei. Le prefer pentru ca atat de putini oameni le prefera, si in special pentru ca 90% dintre cei care nu le prefera inteleg prin vacanta betie si iarba, borat in mare la 4 dimineata, scandal dupa scandal, stat la plaja intre 13 si 17, ingropat chistocuri in nisip si pisat pe tot ce inseamna respect fata de persoana de langa, amic sau necunoscut.

Cu toate astea, Baile Herculane sunt departe de perfectiune, de vacanta ideala pe care orice om sanatos la cap si-o poate dori. Devenita un paradox romanesc, statiunea iti prezinta un peisaj de documentar, ceva cum poate mai vezi prin India: o pensiune cocheta, verde si primitoare, cu doar doua etaje si opt camere, langa un mamut in constructie – constructie stopata pe motiv de criza, langa care se afla o casuta de chirpici cu buruieni pana la acoperis, cu gard din sarma ruginita, roasa de ani si aburi de sulf. Si daca te-ai caza in pensiunea verde, la etaj, ai putea admira la drum de seara cimitirul, si el inconjurat de pensiuni si vilute, sau ai putea vedea in jos pe malul Cernei gainile infruptandu-se din jeguri, in spatele caselor strivite de pensiuni.

Aici vezi impunatoare hotelurile comuniste – Afrodita, Minerva, Diana – toate aflate in paragina, dupa lupte grele cu timpul si cu guvernele neinteresate de starea lor, precum si minunatele inventii capitaliste – pensiunea Lorabella, vila Gogu, terasa Vasy XXXL sau restaurantul Pizzeria Greceasca, toate castigand, mai “unu pe fata, doua pe dos” un ban cinstit pentru zile negre.

Turistii din Herculane par si ei inghetati in timp (asta daca excludem “elita” din weekenduri): de la doamne cu batic pe cap si obrajii rosii de la bere, pana la gentlemani cu costum gri, ros la coate, si palarie cu pana; de la copii imbracati in pulovere tricotate, din acelea cu un romb urias in fata si maneci laaargi, pana la adolescenti cu papuci maro din cauciuc sau sandale cu sosete albe; de la clasicul cuplu roman: el cu burta cat o roata de tractor, cu tricoul suflecat deasupra si ea cu 1,4 tone de machiaj, parul coafat si vopsit inainte de plecarea in vacanta si mainile tinute mereu in solduri, dar ceva mai in spate, ca si cand ar fi intr-o permanenta stare de graviditate in luna a 7a pana la cuplurile tinere, de viitor, cu el schilod in slapi si pantaloni de trening, de fas, si ea spargand seminte intre masele, scanand pe o raza de 10 metri, ca un radar, orice faptura vie si comentand ceva, de obicei incepand cu “i-aute-o si pe aia!”

In Herculane, cele 5 restaurante par a apartine toate aceluiasi patron: servesc toate snitel de pui cu cartofi prajiti, ceafa de por sau piept de pui la gratar, tot cu cartofi prajiti, mici cu mustar sau cascaval pane. Evident, cu garnitura de cartofi prajiti. Si nimeni nu pare sa constate chestia asta, sau nimanui nu-i pasa. Preturile sunt acceptabile iar carofii sunt prajiti, deci de ce sa ne plangem ca nu putem sa mancam ceva mai deosebit, ceva ce n-am mancat cel putin o data in ultima luna, acasa…

Si da, cu toate astea, imi place la Herculane! Mi-ar placea ca si vremea sa fie buna, cu norii imprastiati prin lume, cu soarele gata sa ne bronzeze albul branzos, sa pot sa beau, ca toata lumea la strand, un pahar de bere (dar macar sa-l arunc la gunoi), apoi sa vin sa fac un masaj de 30 de minute, sa dorm 45 si sa respir apoi aerul curat de munte.

PS: Daca nu imi va fi lene sau daca nu uit, promit sa fac niste poze. Pana atunci, traiasca Google Images!

OK, recunosc, titlul este de cacat, dar l-am ales dupa ce am taiat un “Razboiul clonelor: Tzatzele contraataca” si un sec “De ce ne plac tzatzele si bucile”. Dar astfel, cu magneti moderni, cu titlul scurt, cu cele doua puncte care prezinta concluzia… asa deja ma simt ca un mic Patapievici cu Click-ul intr-o mana si CanCan-ul in alta.

Dar sa revenim la subiect:

Tzatzele si bucile (nu, nu voi scrie cu diacritice, multumesc). Cand tara e la un pas de anarhie, cand guvernul dovedeste ca o entitate poate fi mai putin capabila decat nationala de fotbal, can inundatiile ne inghit tara si nimanui nu-i pasa, tzatzele si bucile inca sunt la putere. Sunt atractia principala in orice moment al zilei, indiferent daca apar live, unduindu-se spre prima terasa, sau pozeaza “photoshopate” prin nush ce ziar.

Vorbeam azi cu un prieten care zicea ca vrea sa-si lanseze un site de stiri si ii ziceam ca daca nu baga un viol, o baba gravida si cate 50 de perechi de tzatze printre puii cu 5 picioare si crocodilii cu penis, nu va merge. Pentru ca asa e Romania. Satula de toate cacaturile, incarcata de sexualitate. Pentru ca asa e intreaga societate. Sex, sex, sex.

Nu ma intelegeti gresit, eu nu sunt diferit. Sunt un mare consumator de tzatze si buci, in toate formele si marimile: de la jailbaiturile de 13-14 ani care pornesc revolutia sexuala (si care, parca, “pe vremea mea” nu erau asa, taica) pana la botoxatele si siliconatele de 40 de ani care isi traiesc a doua viata in societatea moderna, cu opriri in presa, la teve si in special pe internet, sunt unul dintre miile de consumatori de tzatze si buci.

Ca o pauza publicitara, pentru relaxare spirituala si pentru o intelegere completa a mesajului, va invit sa dati click si sa ascultati Guess Who & Spike – Pi2de.

Revenind, consum fara sa ma intreb daca este corect sau nu, sex. Prin toti porii, doar asta simt: sex. Pe unde ma uit, doar asta vad: sex. Tzatze, buci, si dorinta. Toata lumea vrea sa i-o puna “lu aia” si sansele sunt, fara sa exageram, ca si aia ar vrea sa i-o puna toata lumea. Sa vada cum e cu sexul in trei, pe bancheta din spate, pe bancheta din spate, sa invete ce-i aia dogging, poate chiar sa participe la concursul ala in care se aliniaza mai multi baieti si ala care termina ultimu’ e considerat cel mai tare.

Si este asta un mare pacat? Nu, frate, este foarte tare! Si-asa se duce dracului totu’ in 2012 – poate chiar mai repede – asa ca de ce sa piarda societatea timpul? Tzatze si buci sa fie, zic, peste tot!

Pentru cei care nu stiu, La Munca nu mai este doar locul acela scarbos pentru care trebuie sa te trezesti dimineata de dimineata, sa mergi prin ploi, canicule si geruri doar pentru a fi frecat de un sef cu scame Hugo Boss in buric. La Munca, de ceva vreme incoace este un bar din Severin, autointitulat (pe drept motiv) bar rock.

Acum vreo patru milenii, adicalea pe 11 iunie (deh… n-am gasit timp sa scriu) a avut loc primul bal mascat de La Munca cu tema, evident – la munca. Desi personal n-am gasit complet fascinanta tema balului, a fost un inceput bun, cu toate ca la un moment dat erau mai multi necostumati decat costumati in bar. Desi puteau sa spuna ca-s costumati in soferi, bloggeri, betivi :)

Unul dintre deliciile serii a fost, dupa cum se vede in poza de mai jos, momentul in care pe toate mesele au fost intinse ziare si toata lumea a primit slana, ceapa si paine. Amazing!

In caz ca nu este clar, eu am jucat rol de doctor ginecolog cu burta:

Alina a fost un Rambo invins de raceala

Alin, omul de afaceri de vara s-a tot impuns cu Renul lui Mos Craciun

Si, pana la urma, a iesit chiar misto

Totul a culminat cu karaoke (da, La Munca se face karaoke!), dansuri betive si speranta ca data viitoare va fi chiar mai frumos. Pana una-alta, joi de joi mergem sa vedem filmele propuse de organizatia DTS Flow si sa ne bucuram ca inca mai e ca pe “vremea noastra” si lumea stie sa consume bere cu tequila si vodka cu suc.

Anormal, acum o saptamana, o saptamana si jumatate, inca purtam pantaloni lungi si bluze cu maneca lunga, intrebandu-ma unde este incalzirea globala. Astazi, cu transpiratia strangandu-se placut in varful barbiei, stiu unde este: in Severin. A venit canicula, a venit caldura si, in sfarsit, putem sa incepem sa iubim vara.

Pentru ca, lasand la o parte caldura insuportabila, lenea generala care te imbie mereu sa stai (Azi Nu!) sau litrii de bere care pur si simplu TREBUIE sa intre intr-o iluzorie hidratare, vara este minunata pentru sexul tare, care are toate motivele sa devina chiar mai tare: fetitzele scot fustitele, picioarele epilate si decolteurile si pornesc in plimbari spre nicaieri – sau cine stie pe unde. Iar asta poate fi considerata o atractie mai mare decat campionatul mondial de pe meleagurile africane…

Cum sa nu iubesti sandalele acelea care au devenit celebre anul trecut, alea care imbie intr-un mod ciudat papucul cu cizma; pantalonii de fix o palma (jur ca am vazut asa ceva ce ar fi mers ca slip la plaja, eventual de nudisti) purtati cu nonsalanta, eventual de fata mana-in-mana cu mama; sutienul cu tigrii purtat pe post de top, tricou sau orice vrea purtatoarea?

De la vara la vara, fetele devin din ce in ce mai neinteresante: din ce in ce mai dezbracate, din ce in ce mai scoase pe banda cu aceleasi buze botoxate, tzatze siliconate si tatuaje fix deasupra bucilor. Totul se indreapta spre un viitor, asa cum zicea nu-stiu-ce comic, in care fetisul suprem va fi sa vezi fetele imbracandu-se cu din ce in ce mai multe haine, eventual paltoane si bocanci… dar pana atunci nu pot sa ma plang: este adevarat ca fetele devin din ce in ce mai neinteresante – ca aspect sau stil, vreau sa zic – insa totul este tare placut irisului care inca nu s-ar dilata suficient la vederea unui paltonas de blana naturala.

Asa ca trebuie sa iubesti vara! Kitchoasa, din ce in ce mai ciudata, cu mine din ce in ce mai aproape de descrierea “batranel libidinos”, dar cu alte si alte fete la fel de – sau din ce in ce mai – dezbracate, mai languroase, mai implantate cu silicoane si ametitoare pentru ochisorii buhaiti de bere. Aduceti criza, ca fetitelor nu le pasa!

Si iata ca s-a lansat fara mare tam tam cel mai recent single Parazitii, cu videoclip cu tot: Arde ft Mr Levy (cunoscut pana deunazi drept Cainele aka Soldat).

Piesa parca vine ceva cam tarziu, urmand cam aceeasi linie cu Zilele Insorite de la La Familia, mai recentul Azi Nu de la Grasu XXL sau mai putin cunoscutul (din pacate) CIA – Ne Topim. O piesa comerciala, nimic special, dar nici de lepadat (cel putin din punctul meu de vedere). Probabil ca are sanse sa devina un hit al verii, avand in vedere ca e probabil una dintre cele mai cuminti single-uri.

Pentru cei interesati, urmatorul album Parazitii, Tot ce e bun tre’ sa dispara, o sa apara pe 12 iunie impreuna cu, evident, Gazeta Sporturilor. Pana atunci insa, delectati-va cu videoclipul oficial Parazitii – Arde.

Evident, o data cu venirea verii pe bune (adicalea caldura & fetite dezbracate corespunzator), scade productivitatea sau macar cheful de munca si incep reveriile. Intr-un astfel de moment de day dreaming, ca proasta-n targ, am inceput sa rad amintindu-mi de parul pubian. Oh my, cum ar zice Zynga dupa ce ai gasit o oaie roz in FarmVille!

Din conexiune in conexiune, gandindu-ma la generatia cea tanara si de mare viitor a Romaniei, dupa nise supradoze de stiri despre orgii prin licee si concursuri sexuale de tot genul, mi-am amintit de momentul acela prin care toti sau mare parte din adolescenti trec mai devreme sau mai tarziu: momentul in care parul pubian trebuie sa dispara pentru un plus de igiena, prospetime si aspect de star porno.

Evident, se incepe intai singur in baie, cu forfecuta de unghii, taind in unghi si excitandu-te de cat de sexi vei fi dupa. Abia dupa vreo cateva ore de admirat zona cu pricina, vei realiza ca arata exact ca dracu si a fi frizer de zona inghinala nu e o meserie atat de usoara pe cat se pare. Asa ca pui mana pe aparatul de ras (al lu’ tata sau mama, dupa caz, fiindca uneori parul pubian este indepartat mai devreme decat mustata) si incepi sa rascai (daca nu exista acest cuvant in DEX, asta este!)

Si rezultatul va fi inaltator, asa cum ai auzit pe la prieteni: intr-adevar, PARE MAI MARE! Everestul a fost urcat, bucurie maxima!

Dar stai! Realizezi, dupa alte cateva ore de admirat (care cum vrea, acum), ca totusi nu arata totul bine: a disparut podoaba capilara, dar bijuteriile sunt inca paroase ca pieptul lui John Holmes. Sau pentru o si mai buna idee cu personaje mai de actualitate, ganditi-va la ceva gen “chel ca Basescu, dar cu barba ca Paunescu”. Absolut hidos!

Asa ca pui mana pe aparatul de ras, din nou, iti faci cruce, te rogi sa nu le tai de tot si incepi procesul fara cale de intoarcere: spanizarea lu’ varfu’ Omu plus imprejurimi, in doar cateva minute.

Si gata, in final, ai intrat in lumea barbatilor, a adultilor, ai grija de barbatia ta, ti-o dai cu after shave, ti-o pudrezi cu talc, ti-o ingrijesti si e numai buna de dus in lume. Pana cand te loveste, ca un ciocan de doua tone, realitatea (peste vreo doua zile se intampla asta, de obicei cand se ajunge la partea cu “scosul in lume”):

Mergi ca un cowboy fiindca ai tras cu lama pana prea jos, strangi din dinti si transpiri fiindca nici sus nu e bine: esti iritat, te mananca de iti vine sa violezi un cactus si aspectul general este acela de poponetz cu acnee. Dar ce mai conteaza, pana la urma, cand PARE MAI MARE???