Ei, iata ca s-a petrecut si inevitabilul: sunt licentiat in jurnalism! Ma rog, eram de mult insa abia acum am primit si eu diploma care atesta acest lucru. N-am avut nevoie de aceasta diploma care sa-mi ateste cunostintele, asa cum probabil nu voi avea niciodata nevoie de ea insa se pare ca e mai bine sa o ai acasa decat in arhivele universitatii.
Oricum, sunt in continuare in urma. Am fost in urma cu primirea diplomei de licenta, acum sunt doar un amarat de licentiat in jurnalism. Majoritatea, probabil, deja sunt masteranzi in jurnalism, poate chiar doctoranzi (daca o exista asa ceva). Ma simt inferior deja, ca nu sunt si eu un masterand ca, probabil, majoritatea reporterilor de la Click, a profesionistilor de la B1 TV si reporteritelor de pe la posturile de muzica… Deh, ce sa-i faci, daca nu ma duce si pe mine capul…
Acum, serios, consider inutila aceasta hartiuta, care nu este nimic altceva decat o hartiuta. Probabil ca stiu mai multe despre jurnalism si felul in care se face o stire (pentru ca asta este, in principal, jurnalismul, daca e sa reducem totul pana la nucleu) decat mai sus numitii reporteri – dar probabil ca majoritatea oamenilor cu putin bun simt si o minima cultura generala stiu sa faca asta mai bine.
Facultatea de jurnalism in sine este ceva inutil – cel putin pentru intinderea de 4 ani pe care am fost obligat sa mi-i irosesc acolo. Bazele se pot invata in probabil 6 luni, dar oricum nu conteaza ce inveti la facultate, pentru ca TV-ul si Radio-ul si probabil presa scrisa vrea sa scrii cum vor ei, nu cum trebuie – si zic asta din experienta personala. Pentru ca traim in Romania.
Dar macar am diploma, cum ziceam. Licentiat in jurnalism. Parca incep sa ma simt putin superior, inferiorilor!