Azi dimineata m-am trezit de la 6:30 sa vand cafea, lasand restul familiei sa se bucure de o binemeritata pauza. Plictiseala mare, duminica fiind, asa ca stateam si priveam pe geam orasul adormit. Nu se intampla nimic…
Pana la un moment dat cand, de nicaieri, apare o dubita a jandarmeriei, parcheaza in fata celor care vand flori (abia ajunsi si ei la munca), si coboara vreo 7-8 uriasi din masina. Un ranjet urias si galben aparuse pe fata mea – fiind curios nevoie mare sa vad pe cine babardesc jandarmii. A devenit si mai mare ranjetul cand, dupa vreo 5 minute ascunsi in spatele dubitei, au aparut fiecare cu cate un buchet de flori in mana…
***
Ceva mai tarziu aveam sa realizez ca am fata de milog. Sau macar de amarat (deci pot sa devin presedinte, ca-s sarac si cinstit). Aniuei, plec sa-i cumpar Alinei clasicele de Valentines Day si opresc la un magazin pentru bomboane. Vine tanti vanzatoarea si-i cer o cutie de Rafaelo, aratandu-i, cu o miscare scurta a barbiei, directia cu bomboane.
– Una d-asta draguta? intreaba tanti, aratandu-mi un “pai” d-ala cu trandafir pe el.
– Nu, cutia cea mare, zic eu bulbucandu-mi ochii spre cutia dorita
Ea prinde chestia aceea cea mica, cu trei bomboane. Imi dau seama ca arat ca ultimul parlit, dar insist: “cea mare…” iar ea, victorioasa ca ne-am inteles, prinde cutia cea mica (da, sunt ATAT de multe cutii de Rafaello in lumea asta). In cele din urma imi da cutia de boNboane (ca de mult n-am mai folosit cuvantu’ asta…) si mi-o impacheteaza frumos. Fiindca am mai vrut o sticla de suc la doi litri si, din pur si stupid (dar omenesc, sper eu) snobism, doua pachete de biscuiti foarte scumpi, mi-am tras si o plasa d-aia cu 50 de bani. Si am pornit spre florarie.
Intru inauntru, sapte june care mai de care mai impletitoare de flori sar pe mine cum ca ce doresc. Probabil am rosit, m-am fastacit, m-am rasucit usor pe calcaie si am zis, sorbandu-mi balele, ca ma uit intai. Dupa vreo 15 secunde in care evident ma uitam in zona “off-limits” cu niste buchete ceva mai scumpe, una dintre domnisoare incepe:
– Uitati, avem aici nise trandafiri ieftini, cu 4 lei, aici niste buchete de trei trandafiri…
M-am simtit. Respectul de sine skyrocketed, si spre casa am mers topaind, bucuros de razelel soarelui si briza parfumata a vantului. Sunt cul, imi ziceam. Sunt very cul, cel mai cul.