Visul meu de a deveni Digital Nomad

Imi doresc asta cam de doi ani, insa abia la inceputul lui 2013 am aflat ca este atat de comuna incat are si un nume: Digital Nomad. Foarte pe scurt, nomadul digital este acela care are nevoie exclusiv de internet si un laptop pentru a lucra si a castiga bani. Categorie in care ma inscriu de vreo 4 ani incoace.

Asa cum unii isi doresc la nebunie masini si case, vacante exotice sau bijuterii, trei modele de la Victoria’s Secret in pat sau alte asemenea lucruri, eu devin din ce in ce mai obsedat de ideea de a pleca intr-o alta tara, a lucra de acolo si a trai ca localnicii. Nu vreau sa ma mut din Romania (cel putin nu neaparat, dar e foarte posibil ca orice tara sa imi placa mai mult decat asta), nu imi doresc sa stau mai mult de 6 luni intr-un loc diferit, dar vreau sa o fac din tot sufletul.

Totul a inceput acum vreo doi ani cand citeam ca in tari din lumea a treia, gen Filipine sau Tailanda, poti trai ca un rege daca ai un venit in jur de 1000 de dolari pe luna. Ideea de a locui langa plaja, de a ma trezi dimineata si in loc de dus sa sar in mare, sa vin acasa si sa lucrez de pe balconul urias cu vedere la mare, de a ma relaxa dupa ziua de munca intr-un hamac pe plaja, de a experimenta bucataria asiatica pe strazi intortocheate, de a trai intr-o cultura complet diferita de a noastra, de a SCHIMBA totul… ideea asta pur si simplu “gives me the butterflies,” cum ar zice francezul.

Bine-nteles, Filipine, desi se afla in continuare pe lista mea, cam iese din discutie dintr-un singur motiv: e groaznic de departe! Planurile de-acasa e posibil sa nu se potriveasca cu realitatea si sa zbor cateva mii bune de kilometri doar pentru a fi dezamagit sau a vedea ca, de fapt, nu sunt facut pentru asta nu prea are rost. N-as vrea sa imi incep viata de nomad digital cu stangul.

Asa ca am inceput sa imi indrept atentia spre Europa. Nici nu indrazneam sa ma gandesc la aceasta posibilitate, dar se pare ca nicio tara nu este una in care e imposibil sa traiesti, chiar si cu bani mai putini. Poate n-o sa ai 5 camere si n-o sa stai in centru, poate n-o sa mananci in fiecare zi la restaurant si poate nu vei avea ocazia sa gusti din toate bunatatile acelei tari, dar este posibil. Dupa ceva cercetari, am vazut ca poti inchiria un apartament in Grecia, pe o insulita draguta, la 5-600 de metri de plaja, cu 200 de Euro pe luna. In Spania am gasit, tot langa plaja, apartamente pana in 3oo de euro. Care-i secretul? Mergi in orase mai mici, care nu sunt destinatii turistice. Si cum eu nu vreau sa merg ca turist, ci vreau sa traiesc acolo o perioada de timp, suna perfect. Cu 300 de Euro pe luna iti iei garsoniera (hai, apartament cu 2 camere) in Pantelimon. Dintre asta si “langa plaja in Spania sau Grecia,” aleg mereu varianta a doua.

Atata timp cat esti moderat in asteptari si chibzuit cand vine vorba de cheltuieli, orice este posibil. Chiar si cand e vorba de cupluri, pentru ca aici e buba: cand creste numarul, cresc si costurile. Am citit despre persoane care ziceau ca traiesc decent, in 2, cu aproximativ 800 de Euro pe luna, in Ungaria sau Bulgaria. Cineva chiar zicea ca 1200 de Euro este suficient pentru un oras mare precum Berlin. Si cautand pe net, forumuri si bloguri, am vazut ca viata in tarile scumpe din Europa nu este chiar atat de scumpa pe cat credeam eu si pe cat, sunt sigur, cred multi dintre noi.

Asa ca… de ce sa nu o fac? Simt ca imi datorez mie lucrul asta: macar sa incerc. Lovit de realitate, ca un strain ajuns intr-o tara necunoscuta, sunt convins ca sumele astea minime, ce putin in primele cateva luni, vor fi povesti de adormit copiii. Dar vreau sa incerc. Vreau sa imi asum acest risc si daca nu este asa cum cred eu, pot foarte linistit sa ma intorc acasa. Dar daca este intr-adevar cum cred eu, ar fi ca si cand ai trai un vis.

Oameni diferiti, culturi diferite, orase diferite, strazi diferite, mancare diferita, bauturi diferite, moduri de a te distra diferite, oameni diferiti – totul altfel fata de actuala mea locatie, o locatie care incepe sa devina frustranta, stresanta si obositoare. O locatie de care incep sa ma lege din ce in ce mai putine lucruri – practic, doar familia, si doar ideea ca este singurul loc pe care il consider “acasa”. Un lucru foarte important, clar, dar cu atat de multe neajunsuri incat mici iesiri cum imi doresc eu – de 3 luni, de 6 luni – sunt mai binevenite decat o gura proaspata de aer.

Bine-nteles, inca sunt probleme si cea mai importanta dintre ele este cea financiara. Ca blogger, nu ai un venit pe care sa te bazezi. Pot sa estimez, dupa atatia ani, cati bani voi face intr-o luna, si pot sa gresesc cumplit. Nu vor fi doua luni la fel si nu exista nicio certitudine. Mai ales certitudinea ca pot castiga suficient pentru 2 persoane…

Am zis doua persoane? In curand vom fi trei! Bucuria constientizarii ca o bucatica de om co-creata de mine va veni pe lume a fost partial umbrita de constientizarea faptului ca, o data cu venirea lui pe lume, visul meu de a ma muta cateva luni aici, cateva luni acolo, s-a spulberat. Din fericire, nu este asa! Sunt nomazi digitali care fac asta la modul hardcore si cu 4 copii, sunt persoane care chiar la 2 luni dupa nasterea copilului si-au inceput stilul nomad de viata… si care au facut-o fara probleme. Deci, pana la urma, desi lucrurile devin mai dificile, nu devin imposibile.

Si imi doresc acest lucru din tot sufletul meu si stiu ca as fi atat de dezamagit cu si de mine daca nu o voi face incat nu-mi ramane decat un singur lucru: sa o fac! Din fericire, o am pe Alina alaturi si ma sustine si ma incurajeaza si cel putin ma face sa cred ca si ea isi doreste acest lucru. Asa ca, daca totul este bine, la anu’ pe vremea asta poate incepem deja sa punem la punct primele (sau ultimele) detalii ale uneia dintre cele mai mari aventuri ale noastre. O aventura care, sper eu, sa tina ani de zile si sa ne aduca bogatia experientelor noi, a cunoaserii unei noi lumi si, sper eu, o evolutie spirituala pe care stand intr-un singur loc toata viata ta nu o poti obtine.

8 thoughts on “Visul meu de a deveni Digital Nomad”

  1. Imi place cum scrii in general (ai ceva stofa de scriitor) si cum gandesti in acest articol poate pentru ca si eu prin adancurile mele visez la asa ceva. Mind what you are thinking about, because it can become your reality! :) Good luck, buddy!!!

    Reply
  2. Călin, vreau neapărat să ne cunoaştem!
    Sunteţi înaintea nostzră cu câţiva paşi, suntem înaintea voastră cu câţiva paşi. Vreo câteva nopţi albe cu laptopurile în faţă, cu luciditate, cu FreeMind şi ce avem ÎN NOI, te asigur că în maximum o săptămână de muncă, putem face planul pe doi ani!
    Estimări corecte:
    1. Trăim de patru ani în Salonic, cu aproximativ 500 euro/lună.
    2. Optimul, este de 800 euro.
    3. Obligatorie este educaţia financiară, caietul de cheltuiieli şi o minte ultra-deschisă.
    4. Dacă ajungem să ne vedem în vara-toamna asta, o să-ţi arăt ceva arhivă video. Multe se pot, dar e nevoie de o echipă. Cred că tocmai am găsit nebunii de care aveam nevoie!
    5. Ce mi-a lipsit enorm şi a trebuit să fac singur: grafician digital; operator cameră video; administrator hosting; analist date şi statistician; recenzor situri; editor video; LINUXIST; administrator sistem (backup/restore low-level, maintainance).
    Chiar dacă am 18 ani de calculatoare, chestia cu Gică Mondialu’ Gică Universalu’, merge prin (Fotbal? A mers. S-a înfundat…) SCI-FI urile sociale. Ziua are 24 de ore pentru toată lumea şi deşi mă chinui, maximum de timp de muncă e o medie de 9,6 ore, 365/365. Şi chiar îmi place la nebunie ce fac!
    Dacă aş da viaţa de freelancer pe altceva?
    Da. Aş da-o. Viaţa de freelancer modest, pe una de freelancer bogat. I’m working on it and we’rew getting closer and closer! :)
    Man, you’ve made my day! :D
    Dă-mi te rog de veste când găseşti un minut, sau mai multe şi pentru noi. Monica e alături de mine, 100%!! Sigur o să fie într-al nouălea cer când o citi!
    I-am arătat de azi-dimineaţă!
    Gata, că umplu aici cu un articol… ;)

    Reply
  3. Ma bucur ca a dat de mine cineva care e cu cativa pasi inainte, inseamna ca avem de unde invata! Iar ce imi zici despre Grecia suna chiar foarte bine! In cazul nostru, planul pe doi ani are si o neasteptata despre care n-am scris pe blog inca: sotia urmeaza sa nasca peste cam 2 luni si asta complica putin lucrurile.

    Stiu cum este sa fie nevoie sa faci de toate. Eu am terminat facultatea de jurnalism si nu stiam nimic despre bloguri, iar acum stiu sa editez chestii de baza in HTML si pot sa bag in ceata necunoscatorii cu termeni gen SEO, CPM, CPC, Outsourcing, Black hat/white hat si tot asa :))

    Am vazut ca mi-ai trimis un e-mail, voi raspunde la el fiindca de minute libere nu duc lipsa :)

    Reply
  4. Salut, Calin !
    Imi place mult visul tau.
    Acum ceva timp am citit cartea scrisa de Tim Ferriss ( un digital nomad milionar ) intitulata Saptamana de lucru de 4 ore si pot sa zic ca si in mintea mea a incoltit acest minunat vis. Daca nu ai citit-o inca, ti-o recomand. Cred ca are multe sfaturi care iti vor putea fi de folos.
    Succes !

    Reply
  5. Salut Calin,

    Ai reusit sa devii digital nomad? Intreb deoarece impart si eu acelasi vis. Ba mai mult, planific sa-l realizez in 1-2 luni si mi-ar fi utile careva sfaturi

    Reply
    • Salutare, Costi!

      E ceva mai complicat in cazul meu, un raspuns destul de corect ar fi “mai mult nu decat da”: nomad digital in sensul hardcore al cuvantului, traind exclusiv in alte tari (sau mare parte din an) nu am facut-o, in special pentru ca se schimba mult situatia dupa ce se naste un copil – al meu are 3 ani acum. Deci e cu siguranta o chestie mult mai usor de facut ori cand esti suficient de tanar ca familia sa nu te tina acasa, ori cand esti destul de batran incat copii sa poata fi lasati pe cont propriu.

      Totusi, nici nu am stat cu mainile in san: anul acesta am fost digital nomad timp de o luna in Budapesta (a fost o experienta perfecta – din pacate nu am timp sa scriu despre asta pe blog, presat fiind de alte bloguri mai profitabile) iar anul trecut am avut o luna de plimbat prin diferite tari prin Europa, cu trenul. Dupa ambele experiente, pot spuna ca ideea de slow travel (cum am facut noi stand o luna in Budapesta) este mai buna – tii si costurile mai jos, apuci sa vezi totul mai pe indelete si ai si timp suficient pentru munca. Ideal ar fi cate 3 luni intr-un loc, inainte de a te muta in altul, cel putin eu asa as face-o pentru inceput. In rest, sunt multe de discutat.

      Daca vrei sa mai vorbim, nu ezita sa imi scrii aici sau sa imi trimiti un e-mail. Multa bafta!

      Reply

Leave a Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.